Blogosfera

În Roma antică, vinul era considerat nu doar o băutură, ci o necesitate zilnică. Scriitorul Pliniu cel Bătrân afirma că „în vin se află adevărul”, iar fiecare cetățean roman îl savura zilnic. Cu toate acestea, plăcerea de a bea vin a fost umbrită de un pericol ascuns în adâncul cupei, și anume „zahărul de plumb”.

Ce pericol ascundea vinul din Roma antică?

Vinul roman, care nu se asemăna cu gustul vinului din zilele noastre, era o băutură slab alcoolică, iar mulți o consumau pentru a evita să bea apa murdară care exista în orașele din acele vremuri. Cu toate acestea, sub aparența sa inofensivă, se ascundea un pericol nevăzut.

Înainte de tragedia de la Muntele Vezuviu, Pompeii era capitala vinului, iar aici se fabrica vin cu o savoare de neegalat. Însă, erupția vulcanului a schimbat totul, distrugând podgoriile și lăsând în urmă o penurie care a transformat vinul într-un lux rezervat celor bogați. Împăratul Domițian a interzis noi podgorii în Roma, încurajând dezrădăcinarea a jumătate din cele existente pentru a face loc producției de alimente.

Cercetătorii de azi încearcă să recreeze gustul vinului roman utilizând tehnicile antice menționate de Pliniu cel Bătrân. Cu toate acestea, ei sunt hotărâți să evite aroma de plumb, despre care unii cred că ar fi contribuit la căderea Imperiului Roman.

Cum ajungea plumbul în vinul romanilor

În antichitate, romanii produceau un sirop, numit „sapa”, prin fierberea sucului de struguri nefermentat în ibrice din aliaj de plumb. Acest sirop, utilizat ca îndulcitor pentru vinurile neprietenoase la gust, conținea niveluri de plumb extrem de toxice din cauza faptului că o parte din plumbul vasului se dizolva în sirop.

Consumul constant a dus la consecințe grave precum demență, infertilitate și oboseala cronică, contribuind la declinul fizic al corpului. Acest „zahăr de plumb” a intrat și în industria culinară, provocând probleme grave de sănătate.

Unele texte antice sugerează că plumbul este de vină pentru deteriorarea mintală a lui Nero, Caligula și a altor împărați romani.

Într-un final, romanii au sesizat că ceva este în neregulă cu siropul și treptat au început să nu îl mai folosească. Cu toate acestea, istoria siropului de plumb rămâne ca o lecție despre cum o plăcere simplă poate ascunde un pericol mortal.

Unii istorici susțin că acest îndulcitor a contribuit la căderea Imperiului Roman. Consumul excesiv de sirop contaminat cu plumb a contribuit la deteriorarea sănătății populației, iar acest lucru a avut consecințe asupra numărului de cetățeni sănătoși și a capacității soldaților de a lupta în războaie. Declinul demografic și scăderea forței de muncă au slăbit economia și au făcut ca imperiul să fie vulnerabil în fața popoarelor barbare.

Distribuie acest articol: