“Europa este construită de visători, dar actualii visători sunt pragmatici, altfel riscăm să visăm visele altora” Emmanuel Macron, Haga, 11 aprilie 2023
Discursul președintelui Macron de la Haga este o pledoarie despre suveranitatea Europei și creșterea autonomiei strategice a Uniunii, viziune care nu mai este la stadiu de discurs ci se întâmplă deja sub ochii noștri. Timp de 40 de minute și-a explicat viziunea, ideologia care era văzută în 2017 atunci când și-a expus-o pentru prima dată în discursul de la Sorbona ca un simplu discurs, vedem că astăzi este o realitate.
În contextul anilor 2017 respectivi, trebuie explicat ceea ce a declanșat o discuție pe această tema au fost cu precădere anii președinției Trump, când cancelariile europene era incerte despre viitorul relațiilor cu cel mai puternic aliat, și de care suntem dependenți pe partea de apărare mai ales. Pandemia și războiul din Ucraina, nu au făcut decât să arate dependenta UE fata de China pe produse și tehnologii strategice, precum și dependenta energiei fata de Rusia, care a alimentat în ultimii ani, capacitatea de război a Rusiei în Ucraina.
5 piloni: competitivitate, politica industriala europeana, protecția intereselor UE, reciprocitate și cooperare cu statele terțe. Acești piloni nu mai sunt deziderate, ci au devenit încet, încet filosofia care alimentează noile propuneri și politici europene, de la transformarea verde și digitală, la întreaga economie și industrie europeană cu efecte extrateritoriale.
Discursul lui Macron de la Haga se înscrie în tradiția Franței de a conduce dezbaterea ideilor la nivel european. Un discurs de 40 de minute, care, deși a început prin scandări din sală a unor activiști, a continuat calm și pedagogic într-o expunere a unei viziuni despre ce înseamnă suveranitatea Europei, făcând apel la filosoful politicii moderne din Haga, Baruch Spinoza. Despre visul unei Europe care nu asistă pasiv la schimbările geopolitice, ci reacționează și se luptă pentru viitorul democrației sale și a modelului său prin creșterea autonomiei strategice, sau mai altfel zis, prin realizarea suveranității Europene.
Chiar înainte de această vizită istorică în Olanda, imediat la întoarcerea din vizita sa oficială din China, președintele Macron a creat vâlvă prin declarațiile directe referitoare la poziția și viziunea sa despre Europa în raport cu celealte puteri ale lumii. Președintele Franței a spus că Europa nu trebuie să urmeze orbește Statele Unite, ci trebuie să se gândească la modalități de a crește autonomia strategică și fi un al treilea pol de putere, între China și Statele Unite. Cuvintele lui au fost destul de criticate de cancelariile statelor din estul Europei, care contează pe sprijinul SUA în războiul din Ucraina, dar și în general, consolidarea strategico-militară depinde de Statele Unite. În schimb, opinia lui Macron pare să fie una împărtășită în rândul celorlalte state din Europa de vest care, chiar dacă sunt mai puțin directe și publice în declarație, încă au vie în minte perioada președinției lui Donald Trump. De altfel, statele europene din vest sunt și cele cu industria cea mai dezvoltată, iar recent politica protecționistă a Statelor Unite anunțată prin Actul pentru Reducerea Inflației a alimentat o frică de o competiție care ar dezavantaja companiile europene. De unde și propunerea Uniunii de a avea o politică industrială net-zero, în corelare cu obiectivele Pactului Verde European, a transformarii digitale, prin crearea unui fond european special în această direcție, precum și o întreagă strategie de finanțare prin scheme de ajutor de stat, sprijin privat și fonduri europene.
Practic, importanța subiectului se învârte în jurul unei mize mari la mijloc: viitorul Europei ține de această autonomie strategică, adică puterea de a ne decide noi, europenii, propriul viitor, model economic, fără a fi obligați ca, din cauza dependențelor noastre, să ne pliem pe regulile altora. Suveranitatea europeană înseamnă libertatea de a putea decide partenerii, nu a de fi restrânși în posibilități și fortați de împrejurări, așa cum a fost în pandemie când a ieșit la suprafața dependența față de China, sau de la începutul anexării Crimeei în 2014 cu dependența de gazul rusesc. De la medicamente, cipuri, tehnologii înalte, materii prime rare, energie, sectoare esențiale în care excelează alte țări, alte continente, nu UE.
Iată cei 5 piloni ai viziunii macroniene privind suveranitatea europeană:
1. Competitivitate și o cooperare internă mai bună, mai puternică, cu referire la fragmentările existente ale pieței unice europene, sau la lipsa unei piețe propriu-zise a capitalurilor în Europa. Competitivitatea față de actorii globali înseamnă o armonizare și o simplificare a legislației europene, dar și investiții masive în educație și formare. Spiritul ideii lui Macron, este că piața unică este cel mai mare atu pe care îl avem, și pe care nu trebuie să-l pierdem.
Observație: Desigur că există în continuare o piață fragmentată de legislații și de faptul că nu toate statele membre sunt parte a Schengen sau a zonei euro, lucruri care pot fi îmbunătățite și argumentate din partea României pentru a accelera aceste procese. Ceea nu este de dorit, este ca din acest elan, să se creeze și mai multe viteze, împărțind Europa în avansați și începători, cu unele state rămânând codașe. Trebuie găsite mecanisme care să implice toate statele în această strategie, fără a crea falii.
2. Politica industrială, sau marele tabu european. Daca până în ultimii ani, atunci când se vorbea despre autonomie strategică, se făcea referire mai mult la apărare, politica industrială nefiind abordată deloc, se pare acum că statele frugale au înțeles că, dincolo de postura ideologică a non-intervenționismului, în fața SUA sau Chinei, Europa nu poate rămâne inertă și trebuie să abordeze aceeași politică intervenționistă, dacă nu dorește să riște competitivitatea sa globală. Macron susține că în sectorul energetic este indispensabil nu doar să scăpăm de dependența de gazul rusesc, ci este important cum o facem, iar acest lucru trebuie realizat prin energii regenerabile și nuclear.
Observație: Însă această politică industrială nu se poate face fără bani. Nu există politică industrială europeană fără buget european adecvat, ori în prezent bugetul UE este de 1% din VNB al statelor membre. În propunerea Comisiei europene, schema de finanțare conține crearea unui fond european nou de suveranitate, care în realitate este modest ca sumă, iar marea parte a finanțărilor ar urma să fie obținute prin obligarea actorilor privați să investească, și prin subvenții la nivel național prin autorizarea de scheme de ajutor de stat. Ori aici intervine o problemă a inegalității economice și industriale ale țărilor europene, căci nu toate statele au capacitatea să acorde subvenții cu nemiluita, pur și simplu fiindcă bugetele lor sunt limitate. Din acest motiv, o țară precum România ar trebui să militeze pentru creșterea bugetului UE și alocării de fonduri ambițioase la nivelul UE. Cum ar fi ca România să propună un PNRR european al industriei?
3. Protejarea intereselor Uniunii, atunci când vedem că ele ar fi puse în pericol. Trebuie o monitorizare a investițiilor străine în Europa și în companiile sale. Pe infrastractura critică, securitate cibernetică, Europa trebuie să aibă aceste mecanisme de protecție și prevenție, pe apărare, tehnologie și altele. Trebuie să continuăm aceleași deziderate și pe partea digitală, cultură și educație. Pe de-o parte, avem libertatea de expresie, iar pe de celaltă parte suntem expuși la propaganda rusă care pune în pericol copii, tineri, cetățenii europeni în general și chiar democrația europeană. De aceea UE vine cu o nouă legislație privind moderarea conținutului online în pe teritoriul european. Acest pilon face referire la riscul pe care îl prezintă nu doar actorii globali statali, dar și actorii privați, multinaționalele cu capacitate de a impacta și influența democrația.
4. Reciprocitatea va fi baza pentru noile acorduri de comerț. Acestea sunt importante pentru relațiile comerciale între UE și statele terțe. Dar reciprocitatea trebuie să treacă dincolo de motivele comerciale, trebuie să se reflecte și în angajamentele de sustenabilitate. Altfel spus, președintele Macron spune că nu putem impune reguli grele pentru producătorii europeni, dar în același timp să acceptăm să importăm produse din țări care sunt mai putin exigente la nivelul de standard al protecției mediului. Acordurile trebuie să fie corecte, echitabile, ca să nu afecteze sectoare sensibile. Și trebuie ca acordurile să ne aducă beneficii și să aibă o plus valoare pentru interesele strategice ale UE.
5. Cooperarea multilaterală. Trebuie să promovăm modelul UE la nivel global, revitalizând cadrul multilateral. De exemplu Organizația Mondială a Comerțului ar putea deveni un cadru mai bun pentru respectarea acordurilor, dar și pentru protejarea drepturilor fundamentale, combaterea practicilor de muncă forțată și ilegală.
Macron încheie prezentarea cu voința de a impune această strategie, pentru crearea de locuri de muncă, lupta împotriva schimbărilor climatice, creșterea suveranității UE. Locul ales pentru discurs nu este unul la întâmplare, căci Olanda ocupă astăzi locul fruntaș al statelor așa-numite frugale, de care depinde în mare parte finanțarea politicilor care ar decurge din implementarea autonomiei strategice. Vizita lui Macron este istorică, deoarece ultima vizită oficială a unui președinte al Franței în Olanda a avut loc în anul 2000. Olanda pare să susțină acest demers, beneficiind direct de această strategie, în special în industria cipurilor. Dincolo de acest aspect, în faa intervenționismului Chinei și Statelor Unite în economie, Europa pierde din competitivitate și deci din creștere economică, dacă nu se armonizează cu practicile de pe piața globală. Ori, tocmai aceasta este principala mare putere a UE, pe lângă forța normativă de promovare a drepturilor fundamentale: să fie o economie puternică și o piață unică atractivă.
Ce-ar fi fost dacă? Filmul premiat recent la Oscar, interpelează privitorii despre multiplele scenarii ale vieții unui om, despre destine, dar și despre importanța liberului arbitru care interacționează cu liberul arbitru ale altor persoane, conducând viața pe cărări mai ușoare sau mai grele în viață.
Destinul european încă se scrie. Uniunea Europeană este povestea unei construcții pașnice, între 27 de state cu istorii, tradiții și diferențe economice și sociale, într-o unitate și cooperare de ansamblu, însă care trebuie să monetizeze mai mult în raport cu actorii globali. De-a lungul anilor, Uniunea Europeană a traversat diferite perioade de criză, crize economice, crize migratorii, Brexitul, și recent pandemia și războiul din Ucraina.
Un moment de cotitură din geopolitica occidentală a fost venirea la putere a președintelui american Donald Trump, care a îngreunat parteneriatul privilegiat dintre Statele Unite și Europa. Mai cu seamă în domeniul cel mai sensibil, cel al apărării, căci în mare parte, multe din statele membre ale UE sunt legate ombilical în relațiile lor de Statele Unite prin apartenența la NATO.
America lui Trump a dus pentru prima oară la întrebarea mai serioasă legată de principiul unei autonomii strategice, care viza domeniul apărării mai cu seamă.
Pandemia și războiul din Ucraina aveau să conducă discuția asupra acestei viziuni și să o lărgească de la domeniul apărarii la cel al comerțului și industriei. Pandemia a arătat gradul de dependență de China, iar războiul creat de Rusia a demonstrat cum dependența europeană de gazul și petrolul rusesc au finanțat indirect capacitatea militară a Rusiei.
Așadar, pe seama acestor considerente, liderii Europei au început deja să aplice noua abordare strategică, pe care o vom numi autonomia strategică deschisă. Aceasta doctrină se bazează pe diversificare și pe posibilitatea alegerii partenerilor, dar și pe creșterea producției în sectoare cheie strategice în Europa.
Un președinte francez spunea la un moment dat despre Europa, “Franța vine cu ideile, germanii vin cu banii”. Bineînțeles, este o simplificare amuzantă, însă în realitate, Franța a împins prin idei și viziune proiectul european. Astăzi, dacă ar fi să alegem care este liderul care duce construcția europeană către următoarea etapă, sau care nu se mulțumește cu status quo și se gândește la viitorul Europei, acesta este Emmanuel Macron.
Desigur, rămân critici valabile despre aceasta filosofie, decalajul existent fata de SUA și China, care au deja politici intervenționiste și subvenții puternice, în fata căruia UE cu bugetul actual nu poate concura. O lipsa de coerenta sau contraziceri, cum ar fi intre guvernanta econmica și fiscala care îndeamnă la austeritate și reținere bugetara și pe de alta parte, nevoia investiție de sume uriașe din bani publici necesari pentru a întreprinde reforme pe politica industriala europeana pe domenii cheie de o anvergura analoga cu cea a marilor puteri.
Dincolo de nuanțe și critici care ar putea fi aduse, trebuie să recunoaștem că Emmanuel Macron înțelege că, dacă dorește ca Franța să conteze și să fie în viitor o țară puternică, are nevoie de o Uniune puternică. Este un adevăr, pe care și celaltate state ar trebui să-l asimileze mai bine mai bine în abordarea lor. Însă din păcate majoritatea liderilor europeni se lasă conduși de actualitatea politicii naționale și lipsesc de la marea dezbatere privind viitorul Europei.
Cum se vă împăca această strategie, care nu spune „Europa first”, pentru că nu poate avea aceleași elan, depinde de o sumedenie de variabile. Relația cu Statele Unite, dar și valul de populism în creștere în Europa, pe baza problemelor de economie.
to be continued
Contributors • 14-04-2023, 12:00:08 • 523 vizualizari
Covid • Facebook • HotNights • Auto Info • Stiri Alexandria • Licitatii Publice • 14056 articole • 111 documentare • 531 melodii • 888 bancuri