Blogosfera

Muzeul de Artă Kimbell din Fort Worth, Texas, este recunoscut la nivel mondial pentru colecția impresionantă și pentru arhitectura distinctă, dar pentru români mai are o semnificație. Aici se află, din 1977, un tablou al lui El Greco, “Portretul doctorului Francisco de Pisa” sau “Bosius Canonicus”, care a făcut parte din colecția regelui Carol I și a fost lăsat prin testament Coroanei României.

Fondat oficial în 1972, muzeul își are originile în pasiunea pentru artă a soților Kay și Velma Kimbell. În martie 1931, Velma Fuller Kimbell și-a convins partenerul de viață să achiziționeze un portret dintr-o expoziție de picturi găzduită de Biblioteca Publică din Fort Worth. Această decizie a marcat începutul colecției care avea să crească semnificativ în deceniile următoare.

În 1936, împreună cu sora lui Kay și soțul acesteia, Coleman Carter, familia Kimbell a înființat Fundația de Artă Kimbell, al cărei scop era dezvoltarea colecției de artă. Până la moartea lui Kay, în 1964, fundația deținea 260 de picturi și 86 de alte opere de artă, incluzând lucrări foarte valoroase ale lui Frans Hals sau Élisabeth Vigée Le Brun.

După trecerea în neființă a soțului ei, Velma a donat partea sa din proprietatea comună fundației și s-a implicat personal în achizițiile de opera de artă.

Primele colecții și dezvoltarea ulterioară

Colecția inițială a muzeului s-a concentrat pe portrete britanice și franceze din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. De-a lungul timpului, patrimoniul s-a extins mult, iar astăzi, printre piesele sale de rezistență, se numără lucrări ale lui Caravaggio, El Greco, Rubens, Gauguin, Cézanne, Rembrandt, Guercino, Velázquez, Michelangelo, Claude Monet și Pablo Picasso. De asemenea, muzeul găzduiește expoziții itinerante, programe educaționale și dispune de o bibliotecă de cercetare extinsă.

Controverse legate de achiziții

Una dintre cele mai importante piese deținute de muzeu este “Portretul doctorului Francisco de Pisa”, o pictură realizată de El Greco între 1610 și 1614. Opera îl înfățișează, arată site-ul oficial al instituției, pe Francisco de Pisa (1534 – 1616), un cleric spaniol și istoric oficial al orașului Toledo. În ceea ce privește proveniența ei, se știe că, în 1610, Francisco de Pisa și-a exprimat intenția de a dona un portret de-al său mănăstirii “Purísima Concepción de Nuestra Señora”, cunoscută și sub numele de Mănăstirea Benitelor din Toledo.

Acel portret a fost înregistrat în inventarele mănăstirii în 1616 și 1623, alături de alte lucrări ale lui El Greco. Ulterior, tabloul a ajuns în posesia lui Javier de Quinto, conte de Quinto. După moartea acestuia, văduva lui, contesa de Quinto, a vândut lucrarea la Paris, în 1862, pânza fiind identificată greșit ca fiind “Portretul lui Diego de Covarrubias”, un prieten apropat al lui El Greco.

Noul proprietar a fost inginerul francez Alphonse Oudry. La moartea acestuia, în 1869, tabloul a fost cumpărat cu 430 de franci de diplomatul prusac Félix Bamberg. Zece ani mai târziu, mai multe opere din colecția lui Bamberg au fost achiziționate de regele Carol I, pânza intrând sub acest nume, “Diego de Covarrubias”, în patrimoniul Castelului Peleș, fapt atestat de catalogul foarte minuțios întocmit în 1899 de elvețianul Leo Bachelin, bibliotecarul suveranului.

„Galeria mea de tablouri, tocmai cum este descrisă în catalogul ilustrat al bibliotecarului meu, Bachelin, va rămâne pentru totdeauna şi în întregul său în ţară, ca proprietate a Coroanei României“, scria suveranul în testamentul său din februarie 1899.

Pictura lui El Greco a rămas la Castelul Peleș din Sinaia, chiar în cabinetul regelui Carol I, mult mai târziu fiind înregistrată în inventare cu numele “Portretul lui Bosius Canonicus” sau “Canonicul Bosio”, atribuirea corectă fiind făcută de criticul de artă Al. Busuioceanu, în urma unor studii aprofundate care au fost publicate în perioada interbelică.

În patrimoniul Coroanei României existau, la acel moment, încă opt tablouri ale marelui maestru spaniol. La Palatul Regal din Bucureşti se afla compoziţia cea mai importantă ca dimensiune, “Adorarea păstorilor”, iar la Castelul Peleş erau găzduite “Portretul lui Bosius Canonicus” și “Martiriul Sfântului Mauriciu”. “Martiriul Sfântului Sebastian”, “Sfânta Familie” şi “Sfântul Martin călare” erau la Palatul Cotroceni, Palatul Foişor găzduia două tablouri, “Isus purtând crucea” şi “Logodna Sfintei Fecioare”, iar ultimul din serie era un tablou de dimensiuni reduse, “Despărţirea lui Isus de Maria”, care se afla la Castelul Pelişor.

Cele nouă tablouri ale lui El Greco au fost scoase din ţară legal, în momentul participării la expoziţia din vara anului 1937 de la Paris, ocazie cu care au fost expertizate de G. Gournot, conservatorul Muzeului Luvru.

Din păcate numai trei dintre acestea – “Adorația păstorilor”, “Sfântul Mauriciu” și “Logodna Fecioarei” – se mai află astăzi la Galeria de Artă Europeană a Muzeului Național de Artă. Despre “Martiriul Sfântului Sebastian” știm că a ajuns într-o colecție privată din Statele Unite și tocmai a fost suspendată temporar, la cererea Guvernului României, licitația care urma să fie organizată de Casa Christie’s pentru vânzarea tabloului.

“Isus purtând crucea”, “Sfântul Martin călare”, “Despărțirea lui Isus de Maria” și “Sfânta Familie” nu se știe în ce colecții se află astăzi, însă “Portretul canonicului Bosio” a intrat, printr-o achiziție absolut legală, în proprietatea Muzeului Kimbell din Dallas.

Cel mai probabil cele șase tablouri au ieșit din țară în noiembrie 1947, “Martiriul Sfântului Sebastian” și “Portretul lui Bosius Canonicus” intrând în 1976 în proprietatea companiei de artă Wildenstein & Co. din New York. Un an mai târziu, “Bosius” a fost cumpărat de Kimbell Art Foundation din Fort Worth, Texas, fiind redenumit ulterior, în inventarele muzeului, “Portretul doctorului Francisco de Pisa”.

Menționăm că există încă o diferență de opinii în privința persoanei care a fost reprezentată de El Greco pe pânză. Cei mai mulți experți contemporani susțin că subiectul portretului este doctorul Francisco de Pisa, care a trăit în Toledo în aceeași perioadă cu pictorul spaniol, iar alții consideră că ar fi vorba despre istoricul italian Giacomo Bosio, membru al Ordinului Cavalerilor de Malta, care a trăit mult timp la Roma. Nu există însă documente istorice care să ateste o întâlnire între Bosio și El Greco.

Se știe că guvernul comunist l-a dat în judecată pe 29 martie 1985 pe regele Mihai, solicitând recuperarea operelor de artă care ajunseseră, prin casa Wildenstein, în Statele Unite. Procesul s-a desfășurat în America, guvernul de la București fiind reprezentat de un avocat de origine română, Pamfil Ripoșanu, care nu a putut aduce însă în instanță nicio probă în susținerea cererii sale și, în cele din urmă, România a renunțat la revendicare.

În 2004, Muzeul Kimbell a mai fost implicat într-o controversă juridică legată de achiziționarea unui tors roman. Galeria Phoenix Ancient Art a intentat un proces împotriva instituției, susținând că aceasta a încălcat un acord de confidențialitate și a interferat cu o tranzacție de vânzare. Procesul a fost respins în noiembrie 2003, iar muzeul a fost exonerat de orice culpă.

Muzeul de Artă Kimbell continuă să își îmbogățească colecțiile și să organizeze expoziții temporare de renume. Ultima achiziție important, făcută în septembrie 2024, a fost un tablou din secolul al XVII-lea reprezentând-o pe Sfânta Maria Magdalena, operă a Artemisiei Gentileschi.