Sir Isaiah Berlin şi secolul sovietic
Destinul lui Sir Isaiah Berlin se desenează pe fundalul unui veac XX marcat de amprenta nemăsurii totalitare. Libertatea, demnitatea umană, pluralismul, moderaţia devin suspecte în acest mediu modelat de credinţa în ideile mântuitoare. Intelectualul este chemat, în acest veac al radicalizării, să-şi asume postura de instrument al tiraniei şi de portavoce a îndoctrinării. Cei ce refuză, asemeni lui Berlin sau Raymond Aron, sunt judecaţi ca reacţionari şi suspecţi. Scepticismul lor nu îşi are loc în vuietul de entuziasm al fanatismului.
Secolul biografiei lui Sir Isaiah Berlin nu este doar secolul Holocaustului şi al nazismului, ci şi secolul sovietic. Diplomat, universitar şi istoric al ideilor, Sir Isaiah Berlin este el însuşi parte , prin ereditate şi educaţie, din acest drum al veacului comunist. În personalitatea sa se întâlnesc filoanele evreiesc, rus şi englez: umanismul său se naşte din dialogul purtat cu aceste nivele de trăire şi de limbă.
De aici şi timbrul special al unui volum precum “The soviet mind
”, tradus acum la editura Humanitas. Textele sale sunt bilanţul unei experienţe impresionante de analiză şi de participare: Berlin este, în paginile aşternute vreme de jumătate de veac, în terminologia aroniană, un spectator angajat. Între evocări şi analiză se stabileşte un raport de fecundă interacţiune intelectuală. Vocea scriitorului se distinge cu claritate memorabilă. Ca şi în alte ocazii portretele sale au o tuşă de clasicitate: profunde şi nuanţate, ele păstrează în urna textului ceva din mişcarea celui pe care îl descriu.
“ The soviet mind” este cronica unei epoci. De la 1945 la 1990, liberalismul lui Sir Isaiah Berlin interoghează spaţiul sovietic, în vreme ce traversările cortinei de fier sunt ocazia de a pătrunde în intimitatea totalitară. Asemeni lui George Kennan, Berlin posedă un dar aparte al introspecţiei lumii ruse.
Recitite acum, în anii agresiunii ruse din Ucraina, eseurile sale capătă o nuanţă profetică. Între Rusia demnităţii intelectuale şi Rusia despotismului, tensiunea este una dramatică şi continuă. În Rusia lui Putin dialectica lui Stalin renaşte, iar paranoia oficială se suprapune peste apatia colectivă, hrănind imperialismul criminal.
Comunism, izolare şi conformism
Călătoriile lui Sir Isaiah Berlin în URSS sunt călătoriile în inima unui sistem care, întemeiat pe ereditatea istorică imperială, se serveşte de marxism- leninism ca de o religie politică. Universul sovietic este întrevăzut de Berlin în două dintre momentele sale de inflexiune: anii de după 1945 şi cei care urmează destalinizării.
De ce alege să se izoleze Rusia, iată interogaţia care dă titlul unei alocuţiuni fondatoare din acest volum. În acelaşi moment cu George Kennan, Berlin propune o explicaţie pentru conduita postbelică a URSS. În politica şi regimul sovietic se întrevede un element de continuitate, acea paranoia ce investeşte acţiunea occidentală cu un sens ascuns . Rusia sovietică se opune Occidentului în virtutea unei suspiciuni ideoologice ce nu poate fi eliminate. Separarea Rusiei de Occident, în anii de după 1945, ţine de logica supravieţuirii ordinii sovietice înseşi.
Războiul rece este, aşadar, modul de manifestare al unei politici in care marxism-leninismul se grefează pe tradiţia imperială rusă. Stalinismul rafinează ceea ce Sir Isaiah Berlin descrie a fi o dialectică sui-generis. Între teroare şi armistiţiu, între epurare şi relaxare temporară, Stalin concepe un mod de administrare al totalitarismului. Aparent imprevizibilă, dialectica sa este aceea a unui autentic marxist- leninist. Interpretarea istoriei şi practica politică sunt una.
Peste un deceniu, destalinizarea oferă ochiului lui Berlin imaginea unei societăţi peste care teroarea nu mai domneşte- ordinea de după Stalin se fondează pe un contract social al supunerii şi al apatiei. Linia de demarcaţie între guvernanţi şi guvernaţi este una trasată cu claritate. Ordinea vieţii cotidiene este întemeiată pe înţelegerea acestei datorii de a accepta. Privarea de drepturi politice este parte din acest destin colectiv. Dezvrăjirea ideologică nu afectează monolitismul sovietic. Supuşii îşi trăiesc zilele în cadrul trasat de partid.
Exil interior şi demnitate intelectuală
Dar privirea lui Sir Isaiah Berlin pătrunde şi în spaţiul ce nu are nimic în comun cu acest conformism al supunerii: întâlnirile sale cu Anna Ahmatova şi Boris Pasternak, ca şi evocarea lui Osip Mandelştam sunt ocazia de a medita la posibilitatea artei de a oferi, în vremuri teribile, o alternativă la abjecţia colectivă.
Sunt aceste evocări paginile în care emoţia turgheneeviană colorează scrisul lui Berlin. Vizita în Leningradul Annei Ahmatova, în anii de după 1945, înseamnă revenirea în trecutul pierdut al unei lumi. Pentru poetă conversaţia cu Berlin va fi un alt păcat înscris în dosasrul de cadre: denunţarea publică de către Jdanov este parte din această istorie la care participă şi Berlin. În Ahmatova diplomatul şi mai apoi savantul au revelaţia eroismului care nu are nevoie de retorică calpă spre a exista, ca un protest împotriva tiraniei.
Chipul lui Osip Mandelştam este chipul artei martirizate de Stalin. Fragilitatea poetului contrastează cu tenacitatea memoriei sale: arta şi viaţa sa sunt una, iar invocarea lor este invocarea acelei Rusii care trăieşte, în pofida terorii. Persecuţia devine o anticameră a morţii.
Silueta lui Boris Pasternak este cea mai enigmatică din acest triptic. În poetul şi prozatorul de geniu Berlin întrevede tensiunea unei frâmântări etice. Bântuit de amintirea conversaţiei telefonice cu Stalin, cea care pare să îi decidă destinul lui Mandelştam, Pasternak este captiv în exilul său interior, fără a înceta să se simtă solidar cu patria sa. “Doctor Jivago” este testamentul unei tradiţii: claviatura romanului aspiră să surprindă sunetul unei întregi istorii.
Este această Rusie cealaltă Rusie, cea pe care imaginaţia intelectuală a lui Sir Isaiah Berlin o reconstituie cu ataşament melancolic. În continuitatea intelighenţiei pasionate de libertate Berlin va vedea, în pragul de ani nouăzeci, seminţele unui alt viitor.Andrei Saharov este evocat ca un reper al unei linii ce pare neîntreruptă. Rusia de după comunism ar putea fi şi Rusia celor asemenea lui.
Dar Rusia lui Stalin a învins, însă în cele din urmă, iar Rusia de acum este Rusia unui emul stalinist. Putinismul a strivit şi amuţit această Rusie a demnităţii. Apatia colectivă domneşte, netulburată de război. Paginile lui Sir Isaiah Berlin devin, în acest prezent tragic, pagini despre viitorul născut din trecutul de despotism. Libertatea rusă este sacrificată pe altarul imperiului. Între Saharov şi Stalin, ruşii au ales, iar din alegerile lor se nasc catastrofa şi carnagiul de acum.
Contributors • 14-11-2023, 12:00:11 • 325 vizualizari
Covid • Facebook • HotNights • Auto Info • Stiri Alexandria • Licitatii Publice • 23624 articole • 111 documentare • 531 melodii • 888 bancuri