X

România, Raiul baronilor PSD-işti, hoţi, mafioţi, interlopi, puşcăriaşi (III)

Cozmâncă, eternul câştigător

Într-un film SF de succes, proiectat strănepoţilor noştri peste ani şi ani, nu trebuie uitat personajul Cozmâncă (fost ministru PSD – n.m.): un virus perfid şi indestructibil, letal şi insistent, sosit din mileaniul trecut ca să tulbure armonia unei democraţii amnezice şi inocente.

Figura lui ameninţătoare, privirea bifurcată, burta infatuată, guşa dublă, ceafa cu trei pliuri şi vocea lătrată, care le face pe toate acestea să tremure, sunt în stare să extazieze sălile viitorului.

Originalul e reconstruit după o fotografie-document, datată 2004 – anul când alegerile au fost, pentru penultima oară, furate în România. Astfel, legenda lui Cozmâncă vine dintr-un trecut incredibil, în care faptele încă mai aveau autori cunoscuţi.

La 28 noiembrie 2004, Octav Cozmâncă exista în realitate şi câştiga alegerile pentru PSD. Genetica lui lipsită de surprize, care-i asigură o descendenţă mentală direct din vechiul PCR (Partidul Comunist Român – n.m.), i-a pus la îndemână metodele victoriei. Practic, nemilos, eficient, el a dirijat operaţiunile învingătoare din vârful unui deal de ilegalităţi, ca un Bonaparte de partid, umflat cu furtunul prin surprindere, dar ascultat orbeşte de prefecţi.

În timp ce strategia Opoziţiei băltea de amatorism, stângăcie, lipsă de parale, dar mai ales de cinism, Cozmâncă trata ecuaţia simplă a penetrării, cea care rezolvă ţara. Ţara înseamnă voturile de la ţară, adică şase-şapte milioane de amărăşteni la care mass-media nu ajunge decât sâmbătă cu Surprize, surprize (emisiune la TVR foarte urmărită în mediul rural la începutul anilor 2000 – n.m.) sau o dată pe lună, cu factorul poştal.

Prin comparaţie cu penetrarea fleşcăită a presei scriser (cam 1,8 milioane în total, majoritatea din mediul urban), penetrarea lui Cozmâncă e viol curat. Zeci de prefecţi dresaţi pe sârmă, mii de şefi de filiale şi sute de mii de activişti au transportat în sânul comunităţilor săteşti bacilul votului contrafăcut. Fluturaşii cu Băsescu homosexual, difuzaţi în teritoriu, atârnă cam de o sută de ori editorialele indignate din presa independentă.

Banii achitaţi de cozmânci direct la intrarea în secţie şi tirajul confiscat al Academiei Caţavencu produc efecte înmiit mai mari decât discursul spilcuit al lui Tăriceanu (preşedintele PNL în 2004 – n.m.).

Iar autobuzele cu votanţi şi listele suplimentare pe care s-au plimbat 10% dintre alegători spulberă orice dezbatere televizată.

În mod categoric, eu l-aş numi pe Cozmâncă „agentul 007”, adică un merituos şi profesionist „şapte la sută”. Fără el, Năstase şi PSD-ul, beneficiarii ţării după alegeri, ar fi gustat incomoda senzaţie a votului real.

Fără serviciile lui de slugă impecabilă, gândită în laboratoarele UTC (Uniunea Tineretului Comunist), fără cinismul lui de geniu, fără inscusinţa lui odioasă, iepuraşii de la Alianţă (alianţa Dreptete şi Adevăr – D.A. – din 2004, dintre PNL şi PD, n.m.) făceau pipi cu boltă pe tarndafirul bleu.

Cozmâncă merită un partid plin de recunoştinţă. Şi un rol de vedetă în peliculele horror, alături de Dracula, Ceauşescu şi Gheorghiu-Dej. („Academia Caţavencu”, nr. 677/2004)

Citeşte şi articolele:

A Saptea Dimensiune • 12-05-2023, 00:00:36 • 1004 vizualizari

Continuare pe A Saptea Dimensiune »

 

CovidFacebookHotNightsAuto InfoStiri AlexandriaLicitatii Publice • 13481 articole • 111 documentare • 531 melodii • 888 bancuri