În patria noastră, în care mulți sunt atât de mândri că s-au născut avem mulți cunoscători, doctori, combinatori, șmecheri, operatori, oameni descurcăreți și de restul oameni care au fost învățați că societatea se bazează pe reguli. Și, între altele, pe regula: „nu te băga în față”. Și nu întâmplător s-a strecurat termenul „doctor” pe acolo. Pentru că doctorii la care mă refer sunt acei „doctori” care depășesc coloana și fac dreapta de pe banda de stânga. De ce? Pentru că ei au treabă. Și treaba lor e mai urgentă. Exemplu total minor pentru a-i arăta pe cei care îndoaie regulile pentru a-și îndeplini mai repede scopul. A, că mai sunt și alții la coadă? Hai, lasă, vor înțelege că doctorul în devenire se grăbește. Oricum, tot acolo vor ajunge toți dacă își doresc, nu?
E ca și cum ar încerca cineva să taie coada de la magazin. Fără să întrebe, fără să îi pese, fără să se sinchisească de restul muritorilor care așteaptă acolo pentru același scop (oricare ar fi el, nu asta dezbatem aici). Numai că în cazul cozii se întâmplă ca vociferările să îl trimită înapoi la rând pe cel care se bagă în față. Pe când cel care taie coloana de mașini este lăsat în pace, ba chiar lăsat „că se grăbește, dom’le”.
Și dacă ne redresăm destul de repede după ce vedem că am mai prins un semafor din cauza câtorva „descurcăreți” care au fentat intersecția și (în subsidiar) din cauza lipsei organului constatator, consider că nu ar trebui să facem la fel când vedem că un copil care fură o pâine și un salam dintr-un magazin pe motive de foame face niste ani de școală de corecție/pușcărie (în funcție de momentul in care l-a pălit foamea), iar un om sus-pus pleacă (dacă o face) maxim cu un na-na peste mână. Maxim, din păcate.
De ce din păcate? Pentru că viața de-adevăratelea, aia pe care o trăim cu toții, se măsoară în mai mult decât atât. Se măsoară în foame, în dead-line-uri, în începutul anului școlar al celui mic, în începutul de lună care vine la pachet cu rate, facturi scadente, întreținere și coșul de cumpărături pe care INS îl măsoară într-un fel pe care nu toți îl înțelegem, dar pe care toți îl luăm în râs uitându-ne în sacoșa cu care venim de la cumpărături. Și toate grijile astea ne fac să uităm repede de unul care a îndoit niște reguli (sau încălcat de-a binelea) ca să își vadă interesul.
Poate textul de față vine puțin târziu. Cel mai probabil da, pentru că s-au întâmplat destule lucruri de când Emilia Șercan a adus la lumină manevrele prin care pseudo-aleșii au ajuns să dețină titluri pentru care alții muncesc pe bune (și nu sunt puțini nici oamenii, nici anii de studiu). Dar am ales să ies cu părerea de față după ce apele se aproximativ liniștesc pentru că memoria colectivă pare să aibă picioare mai scurte decât minciuna.
Îl ținem minte pe colegul care ne-a mințit că nu el a făcut mai știu eu ce gogoriță acum 3 ani, dar când vine vorba de minciuni care ne afectează cu adevărat existența avem tendința de a le uita repede. De ce? Pentru că avem mai mult grija începutului de an școlar al celui mic, a începutului de lună care vine la pachet cu rate, cu facturi scadente, întreținere și mai ales a coșului de cumpărături. Astea sunt grijile de zi cu zi, nu că avem vreun Bode (generic vorbind) care a făcut dreapta tăind fața a câteva zeci de mii de doctoranzi care stăteau cuminți pe banda 1 așteptând să facă același lucru. Nu mă înțelegeți greșit, nu e doar el, dar s-a întâmplat ca el să tragă paiul scurt. Împreună cu frații Ciucă, Roman, Cîmpeanu, dar hei, cine contorizează?
Serios, puțini sunt cei care contorizează, dar și mai puțini sunt cei care țin minte și care zic „da’ mai ho!”. Avem cu toții nevoie de o lecție de vioară. Una care să ne rămână adânc întipărită, care să ne facă să vedem că țigara a ajuns la filtru și să ne facă să luăm o pauză, să o stingem, abia după care să aprindem alta.
Fumătorii (și foștii fumători, că sunt și ei destui) știu ce zic. Aprinzi țigara, e sentimentul bun, chiar dacă știi că nu e ok, fumezi, te bucuri de rău, dar la un moment dat ajungi la filtru, simți acel alt gust și trebuie să stingi țigara. Nu o fi cazul să stingem odată țigara aia? Nu or fi ajuns anii în care tot am acceptat să se bage unii și alții în față? Poate nu toți vrem să fim doctori, dar toți vrem să facem dreapta și poate ne-am saturat de șmecherii care fac același lucru, dar de pe banda de stânga.
The post O țigară ajunsă la filtru appeared first on Investigatoria.
Investigatoria • 25-01-2023, 00:01:43 • 210 vizualizari
Covid • Facebook • HotNights • Auto Info • Stiri Alexandria • Licitatii Publice • 14056 articole • 111 documentare • 531 melodii • 888 bancuri