„Nimic nu este mai interesant, mai măreţ, mai vrednic de luarea noastră aminte, decât Istoria”
„După priveliştea lumii, după minunile naturii, nimic nu este mai interesant, mai măreţ, mai vrednic de luarea noastră aminte, decât Istoria.
Istoria, domnilor mei, după zicerea autorilor celor mai vestiţi, este adevărata povestire şi infăţişare a întâmplărilor neamului omenesc; ea este rezultatul vârstelor şi al experienţei. (…) Karamzin, în alte cuvinte, o numeşte testamentul lăsat de către strămoşi strănepoţilor, ca să le slujească tălmăcirii vremii de faţă şi de povăţuire vremii viitoare.
Istoria, după Biblie, trebuie să fie, şi a fost totdeauna, cartea de căpetenie a popoarelor şi a fiecărui om îndeosebi.
(…) Domnitorul, prin istorie, se deşteaptă la nobila ambiţie de a face lucruri mari şi drepte. (…) Cele mai înalte izbânzi, cele mai slăvite fapte nu vedem oare că s-au îndemnat prin istorie? (…) Care împărat, care domn nu trebuie să tremure dinaintea istoriei – acestui straşnic tribunal – ce are să-i judece cu nepărtinire?
Dătătorul de legi, bărbatul de stat în istorie, învaţă tocmelile cârmuielilor, puterea şi slăbiciunea lor, pricinile de sporire sau de scădere a statelor, felurile de guvern sub care au înflorit mai mult, legile care au avut înrâurirea cea mai priincioasă sau cea mai stricăcioasă asupra puterii, asupra culturii, asupra moralului noroadelor.
(…) Oşteanul în istorie găseşte pildele cele mai drepte şi mai adevărate despre strategie; cărturarul, filozoful, în ea văd înaintarea duhului omenesc, rătăcirile sale, descoperirile geniului, pricinile neştiinţei, a superstiţiei şi a întunericului.
Simplul particular în citirea istoriei găseşte mângâiere pentru relele de faţă; ea îi arată că, prin o tristă fatalitate, perfecţie n-a fost niciodată în lume, că virtutea mai totdeauna a fost prigonită în viaţă şi că răsplata ei, cele mai multe ori, nu i-a venit decât după moarte.
‘A nu şti ce s-a întâmplat înainte de a fi născut este – zice Cicero – tot același lucru ca și când ai fi necontenit prunc. Căci ce este vârsta omului, dacă memoria faptelor noastre nu s-ar uni cu veacurile cele mai denainte?’
Istoria singură poate să ne arăte împărăţiile trecute înainte de mii de ani; ea ne face privitori la luptele, la revoluţiile, la sfaturile de la începuturile lumii. Ea scoate din morminte pe strămoşii noştri şi ni-i înfăţişează ca vii dinaintea ochilor, cu toate virtuţile, cu toate patimile, cu toate năravurile lor. Ea, dar, ne leagă cu vecia.”
Cuvânt susținut de Mihai Kogălniceanu pentru deschiderea cursului de istorie naţională în Academia Mihăileană, rostit în 24 noiembrie 1843
Citește și:
Discursul lui Mihail Kogălniceanu la alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei
„Măria ta,
După o sută cincizeci și patru de ani de umilire și degradare națională, Moldova a intrat în vechiul său drept consfințit prin capitulațiile sale, dreptul de a-și alege pe capul său, pe Domnul.
Prin înălțarea ta, pe tronul lui Ștefan cel Mare, s-a reînălțat însăși naționalitatea română. Alegându-te de capul său, neamul nostru a voit să împlinească o veche datorie către familia ta, a voit să răsplătească sângele strămoșilor tăi, vărsat pentru libertățile publice.
Alegându-te pre tine Domn în țara noastră, noi am voit să arătăm lumii aceea ce toată țara dorește: la legi nouă, om nou (Citește mai departe…)
Anonimus • 24-11-2022, 12:00:34 • 123 vizualizari
Covid • Facebook • HotNights • Auto Info • Stiri Alexandria • Licitatii Publice • 4643 articole • 111 documentare • 521 melodii • 888 bancuri