Nahicevan, exclava azeră care ar putea cauza noi probleme Armeniei sau cum Turcia își sporește influența în Caucaz
O republică autonomă din cadrul Azerbaidjanului, puțin cunoscută la nivel internațional este o altă consecință a politicii „divide et impera” a regimului stalinist. După ce a recăpătat controlul asupra regiunii Nagorno-Karabah, Baku nu ezită să-și exprime dorința pentru o legătură directă cu Nahicevan, exclava sa, intenție ce complică relațiile cu UE și partenerii occidentali.
Autori: Laurențiu Pleșca și Cristian Bolotnicov
Această exclavă mărginită de Armenia la nord și est, Iran la sud și vest și Turcia la vest, Republica Autonomă Nahicevan este amplasată într-o zonă predominant muntoasă, cu excepția câmpiilor din vest și sud-vest. Are o populație de 461.500 locuitori, în mare parte azeri și o suprafață de 5,502.75 km2. Fiind parte integrantă a Azerbaidjanului, țară curtată de UE și alte state din Europa, printre care și R. Moldova, pentru resursele sale energetice, evoluțiile din zonă nu pot trece neobservate. Care e trecutul regiunii și ce-i poate rezerva viitorul, aflați din articolul ce urmează.
Unul din cele mai vechi orașe
Denumirea regiunii vine de la capitala țării, Nahichevan, fondată în jurul anului 1.500 î.Hr, fiind unul din cele mai vechi orașe din zonă.
În vremurile lui Alexandru cel Mare era numit Naxuana, iar în limba armeană este numit Naxcawan. De altfel, pentru armeni denumirea regiunii și a orașului e legată de povestea biblică „Arca lui Noe”, întrucât etimologic, în limba armeană se traduce ca „locul primilor descendenți”, adică unde au debarcat supraviețuitorii marelui potop, după ce au ajuns pe muntele Ararat.
Ca și alte regiuni din zona Caucazului, a trecut prin stăpânirea Persiei, Romei, Armeniei, Mongoliei și a Turciei, până a ajunge să fie parte a Rusiei, din 1828. Zona a fost în ultimele secole, una predominant azeră. Astfel, unele surse menționează faptul că, spre anul 1914, populația armeană scăzuse cu 40%, în timp ce numărul azerilor din regiune crescuse cu 60%.
Haosul și Revoluția din 1917 nu a făcut excepție nici pentru regiunea Nahicevan, care a fost scena unor lupte și epurări sângeroase între armeni și azeri, care-i disputau apartenența. În 1918, regiunea a fost ocupată de trupele otomane care s-au dedat masacrelor, în jur de 10.000 de armeni căzând victime acestor acțiuni. Otomanii s-au retras ulterior, în zonă venind trupele britanice.
Sovietizarea
La venirea sovieticilor în zonă, Republicile democratice ale Armeniei și Azerbaidjanului continuau să se lupte pentru dominație în regiune. În iulie 1920, Armata Roșie a invadat zona și a ocupat-o. A fost declarată Republica Autonomă Sovietică Socialistă Nahicevan, care la rândul ei, stabilea „legături strânse” cu RSS Azeră.
În încercarea de a obține sprijin politic, liderii bolșevici ai Armeniei au promis o integrare a regiunilor Nahicevan, Karabahului de Munte și Zangezur în cadrul RSS Armene, fiind la un moment dat sprijiniți de Lenin și liderii bolșevici de la Baku.
Cu toate acestea, sovieticii au organizat un referendum în 1921, în care 90% din populația Nahicevanului a votat pentru rămânerea în componența RSS Azere. Rezultatul a fost confirmat prin tratatul din 16 martie 1921 dintre Turcia și Rusia Sovietică. Începând cu 1924, a devenit o republică autonomă în cadrul RSS Azere, în componența URSS.
În perioada sovietică, populația azeră a regiunii a continuat să crească constant, în timp ce minoritatea armeană a scăzut de la 15% în 1926 la 1,4% în 1979.
La 20 ianuarie 1990, Sovietul Suprem al RASS Nahicevan a votat declarația de separare față de URSS și integrare în componența Azerbaidjanului. Același Soviet Suprem îl va alege pe Ilham Aliyev, viitorul președinte al Azerbaidjanului independent, în funcția de lider la regiunii.
Astfel, destrămarea colosului sovietic, a lăsat regiunea parte a Azerbaidjanului independent, supusă mai multor blocade din partea Armeniei începând cu anii 1980 și încetând la jumătate anilor 1990.
Importanța actuală
Revenind la prezent, reactivarea problemei exclavei Nahicevan a apărut din nou în spațiul public, desigur după ce Azerbaidjanul i-a învins pe luptătorii din regiunea separatistă Nagorno-Karabah. Dar mai ales, în urma vizitei Președintelui turc Recep Tayyip Erdogan în regiune. Acesta, la invitația președintelui Azerbaijanului a făcut o declarație în care a subliniat importanța unui coridor care să învecineze Turcia și Azerbaijan sugerând că, fără sprijinul Armeniei, acesta ar putea traversa Iranul. Desigur că această mișcare a stârnit discuții despre implicațiile geopolitice și tensiunile din regiunea Caucazului de Sud.
Totuși, acest mic teritoriu are, într-adevăr o mică graniță cu Turcia. Prin urmare, dacă Azerbaidjanul reușește să reducă diviziunea dintre partea continentală și acest teritoriu deconectat, ar stabili o legătură directă pentru ca Turcia să aibă acces la Marea Caspică în est. În același timp, Azerbaidjanul ar obține o legătură directă cu Turcia, ceea ce i-ar permite accesul la Marea Neagră, Marea Mediterană și Europa.
Președintele Azerbaidjanului, Ilham Aliev, și-a exprimat, de asemenea, interesul pentru crearea unui coridor terestru prin Armenia, care să lege țara sa de Turcia. Această ambiție este înrădăcinată în peisajul geopolitic istoric al regiunii, deoarece regiunea Nakhchivan este în prezent separată de partea continentală a Azerbaidjanului.
Desigur că Armenia și-a exprimat îngrijorarea cu privire la aceste evoluții, temându-se că un astfel de coridor ar putea duce la noi pierderi teritoriale. Armenia a acuzat, de asemenea, Azerbaidjanul că subminează procesul de pace și că nu implementează pe deplin acordurile legate de regiune. Doar în ultimele zile, peste 100 mii de armeni au părăsit Nagorno-Karabah, recent cucerit de Azerbaijan, notează The Guardian.
Crearea coridorului Zangezur
Coridorul Zangezur este o rută terestră și feroviară propusă, care ar stabili legături directe între Republica Autonomă Nakhchivan din Azerbaidjan și alte regiuni azere. Acest coridor este considerat un proiect de infrastructură esențial care ar putea consolida legăturile dintre Turcia și Azerbaidjan.
De altfel, președintele turc, Erdogan ca de fiecare dată dorește ca Turcia să domine regiunea Mării Negre și Caspice și și-ar dori cu ardoare tranformarea rutelor de transport Zangezur și Lachin (care fac legătura între Karabah și Armenia) în „coridoare ale păcii”, dar o pace avantajoasă în primul rând Ankarei din punct de vedere geopolitic și economic.
Posibilitatea ca coridorul Zangezur să treacă prin Iran au ridicat semne de întrebare. Mai mult decât atât, Turcia a amenințat Armenia că dacă aceasta nu cooperează cu proiectul, ar putea duce la posibilitatea ca traseul coridorului să treacă prin Iran. Erdogan și-a exprimat optimismul cu privire la dorința Iranului de a participa la această inițiativă, deoarece ar putea oferi un pasaj din Turcia și Nahicevan către Azerbaidjan, o nouă configurație teritorială și mai ieșită din comun, după cum notează agenția națională de știri Anadolu.
„Inițial, regiunea Zangezur a făcut parte din Azerbaidjan, deși sovieticii au cedat-o Armeniei în anii 1920, lăsând Azerbaidjanul fără o rută terestră directă către exclava sa din Nakhchivan”, scriu jurnaliștii turci.
Sursa mai notează că coridorul ar fi aproape sau adiacent frontierei Armeniei cu Iranul, ceea ce ar face ca Teheranul să fie îngrijorat de faptul că proiectul ar putea tăia granița cu Erevan. Anterior, Erdogan a declarat că deschiderea coridorului este o „chestiune strategică” pentru Türkiye și este „foarte importantă” pentru legăturile dintre Ankara și Baku.
„Cu alte cuvinte, Azerbaidjanul a devenit un actor serios pe o piață de transport foarte extinsă. Bineînțeles, realizarea coridorului Zangezur este o necesitate istorică. De aceea am spus că se va realiza indiferent dacă Armenia dorește sau nu. Deși în Armenia îl percep ca pe o altă amenințare, nu am avut o astfel de idee. Este pur și simplu inevitabil. Se va întâmpla mai devreme sau mai târziu. Bineînțeles, ne dorim să se materializeze curând”, afirma liderul azer în 2021.
De asemenea, semnarea construirii gazoductului Igdir-Nakhchivan va crea condițiile pentru aprovizionarea cu gaze naturale a exclavei azere pe o altă rută – din Turcia, care va suplimenta (sau va înlocui) livrările de gaze în cadrul schimbului cu Iranul.
Interesele marilor puteri
Uniunea Europeană a depus eforturi pentru a-și diversifica sursele de energie și pentru a-și reduce dependența de Rusia în ceea ce privește gazele naturale. Azerbaidjanul, în special prin intermediul coridorului sudic de gaze, a devenit un partener strategic în acest efort. În ceea ce privește SUA, SUA au prima oportunitate de la căderea Uniunii Sovietice de a câștiga o poziție semnificativă în Caucazul de Sud, prin rescrierea arhitecturii de securitate a regiunii. Totuși implicarea Rusiei în acest puzzle complex de dinamică regională adaugă un alt nivel de complexitate situației.
Rusia, în calitate de actor regional important, a monitorizat îndeaproape situația. Moscova a criticat modul în care Armenia a gestionat conflictul din Nagorno-Karabah și l-a acuzat pe premierul armean Nikol Pașinian că urmărește o agendă pro-occidentală.
Propunerea pentru coridorul Zangezur și potențiala implicare a Iranului evidențiază dinamica în evoluție din regiunea Caucazului de Sud, dar și faptul că totuși Rusia nu este deloc atentă în regiune, unde Armenia, odată una dintre țările cele mai aliniate politicii ruse este lăsată de izbeliște din cauza războiului din Ucraina. Declarațiile președintelui Erdogan semnalează angajamentul Turciei de a consolida legăturile cu Azerbaidjanul și de a găsi rute alternative în cazul în care Armenia nu cooperează, fără a exclude însă posibilitatea unor noi rapturi teritoriale, după cum se afirmă în unele cercuri armene”.
Pe măsură ce tensiunile persistă, actori regionali precum Rusia ar putea juca un rol esențial în influențarea rezultatului acestor manevre geopolitice, ceea ce face ca situația din Caucazul de Sud să fie una care trebuie urmărită îndeaproape în lunile următoare.
Subiectul creării coridorului Zanzegur, precum și creșterea interesului Turciei în Caucaz, privește și R. Moldova, or aceste schimbări geopolitice sunt, de fapt interconectate atât cu problema Moldovei care are o regiune separatistă ca Transnistria, finanțată de Rusia, dar mai ales în scopul asigurării diversificării surselor energetice, care sunt livrate de o țară, cu un regim la fel de autoritar ca cel din Rusia. Or guvernarea pro-europeană de la Chișinău pentru că „s-a fript” de mai multe ori cu impredictibilitatea livrării de gaz rusesc din partea agresorului în războiul din Ucraina, din 2021 încearcă se se orienteze acum din punct de vedere energetic exact spre Azerbaijan, a cărui poziție pe plan internațional, se întărește de pe urma acestor acorduri, ceea ce crește dinamica din regiune, într-un mod nu tocmai pozitiv pentru țări precum Armenia.
Acest editorial a fost scris de către Laurențiu Pleșca și Cristian Bolotnicov și a apărut prima dată pe site-ul publicației din Republica Moldova – Agora.md
Contributors • 03-10-2023, 00:00:12 • 763 vizualizari
Covid • Facebook • HotNights • Auto Info • Stiri Alexandria • Licitatii Publice • 14443 articole • 111 documentare • 531 melodii • 888 bancuri