X

Italia se pregătește să intre sub zodia populismului

Italia se pregătește să intre sub zodia populismului

La nivel internațional încrederea în partidele care vor forma viitoarea guvernare și în liderii lor este redusă, în special în ceea ce privește capacitatea acestora de a rezolva problemele economice ale țării în acord cu partenerii și instituțiile UE. Întrebarea care preocupă pe toată lumea este dacă și în ce măsură următorul guvern va continua să acționeze ca un membru de încredere al UE și al comunității occidentale în chestiuni cruciale precum politica economică, afacerile internaționale și alianțele.[1]

Alessandro Chiaramonte[2]

BRIEF

•Italy will elect a new parliament on September 25. Until then, Draghi continues to lead as acting prime minister. Draghi had previously offered his resignation after the Five Star Movement failed to back him in a confidence vote on measures to tackle the high cost of living, but President Sergio Mattarella initially rejected Draghi’s bid to step down. However, the Five Star Movement stood by its veto. In addition, Forza Italia and Lega decided to abstain from the vote.

•The right-wing Fratelli d’Italia with party leader Giorgia Meloni (who has displayed a lack of distance from the former fascist leader Benito Mussolini and is considered even more radical than Lega boss Matteo Salvini) is projected to become Italy’s new prime minister. The opinion polls show 25 percent support for her. Meloni and her party are part of a centre-right coalition that is currently polling at about 60 percent, and consists of former Prime Minister Silvio Berlusconi’s Forza Italia, Salvini’s Lega and other smaller parties.

•Enrico Letta, party leader of the Partito Democratico (PD), the strongest centre-left party, has therefore been attempting to counter the superiority of the right-wing parties through an electoral alliance with various parties, the left, the Greens and Carlo Calenda’s moderate Azione party.

•Following a constitutional referendum, the size of the chambers will be halved, to 400 members in the Chamber of Deputies and 200 in the Senate. This mean the two-thirds majority threshold necessary for constitutional changes now requires 267 and 134 seats respectively.

•Financial analysts have been anticipating since July the problems that the government in Rome will face, with the announcement of the European Central Bank, the first after more than 10 years, regarding the increase in interest rates in the euro zone. No less than 39 billion euros were bet by hedge funds in August 2022 in anticipation of Italy’s default, S&P Global Market Intelligence calculated, according to the Financial Times.

•If the international institutions are not convinced that heavily indebted Italy will be in safe hands, the cost of borrowing will skyrocket, and the government’s room for maneuver will be severely limited. One reason for these concerns has been warm relations by some in the alliance with far-right parties in other countries such as Vox in Spain, and with authoritarians such as Hungary’s Prime Minister Viktor Orbán and Russian leader Vladimir Putin.

DE CE A DEMISIONAT GUVERNUL DRAGHI ȘI CU CE S-A OCUPAT ÎNTRE TIMP

Pe fondul crizei pandemice, în coaliția de guvernare care sprijinea guvernul condus de Giuseppe Conte la finele anului 2020 și începutul anului 2021 tensiunile dintre formațiunile politice nu au mai putut fi armonizate, iar Matteo Renzi a decis ca cei doi miniștri ai „Trăiască Italia” (Italia Viva) să demisioneze. Președintele Sergio Mattarella a încercat timp de două săptămâni să aplaneze tensiunile dintre Conte și Renzi dar nu a reușit, așa că în 26 ianuarie 2021 Giuseppe Conte a depus demisia cabinetului său.

În primele zile ale lui februarie 2021, președintele Sergio Mattarella a anunțat că îl va delega pe Mario Draghi să formeze în cabinet de tehnocrați, după ce a organizat consultări cu formațiunile politice. Mario Draghi a obținut rapid sprijinul Partidului Democrat, al „Trăiască Italia” și „Liberi și Egali”, iar mai apoi și sprijinul Liga lui Salvini, „Forța Italia” și al Mișcării 5 Stele. Cu o majoritate în Parlament de circa 60%, guvernul Draghi a fost votat fără probleme.

După ce Federația Rusă a atacat Ucraina, guvernul Draghi s-a poziționat critic la adresa Moscovei și a susținut atât ajutorul militar și umanitar pentru Ucraina, cât și sancțiunile impuse Federației Ruse și Belarusului de către Uniunea Europeană. În guvern au apărut tensiuni, în condițiile în care partidele de dreapta nu au agreat inițiativele premierului în susținerea cauzei Ucrainei.

Formal, criza guvernului Draghi a fost declanșată la mijlocul lunii iulie ac., în momentul în care Mișcarea 5 Stele și-a retras susținerea în Parlament pentru proiectul înaintat de guvern privind un program de măsuri de sprijin social pe fond de criză. La votul din Senat, senatorii 5 Stele s-au abținut de la vot, părăsind ostentativ sala de ședință. Mario Draghi a cerut o audiență la președintele Sergio Mattarella și și-a depus mandatul, dar a fost refuzat.

O săptămână mai târziu, Mario Draghi a susținut un discurs în Parlament în care a acuzat Mișcarea 5 Stele și Liga lui Salvini că au obstrucționat și continuă să obstrucționeze activitatea guvernului său, după care formațiunile de dreapta (inclusiv „Forța Italia”) s-au abținut la votul de încredere. A doua zi președintele Mattarella a acceptat demisia lui Mario Draghi, care a rămas să conducă guvernul și să organizeze alegerile din 25 septembrie ac.

Ce s-a întâmplat în Italia nu ne este cu totul străin, pentru că și guvernul Dacian Cioloș – păstrând particularitățile în comparație, desigur – a plătit același preț atunci când, în calitate de premier „tehnocrat”, s-a luat în serios și a început să facă politică, fără să țină cont de pretențiile unuia dintre partidele care susținea guvernarea. Mario Draghi a luat poziție anti-Putin considerând-o legitimă și probabil că vizita sa la Kiev, alături de Macron și Scholz, a fost evenimentul care a determinat formațiunile 5 Stele și Liga lui Salvini să pună capăt mandatului său.

Draghi, Scholz, Macron, Iohannis și Zelenski.

Această fotografie este ultima pe care Mario Draghi a făcut-o cu ceea ce trebuia să fie troica europeană împotriva putinismului, care l-a deranjat cu siguranță fără măsură pe Vladimir Putin, urmările fiind deja cunoscute. Desigur, nici Giuseppe Conte și nici Matteo Salvini nu au recunoscut că acțiunile formațiunilor lor, care au pus capăt mandatului lui Mario Draghi în fruntea guvernului, ar avea vreo legătură cu Rusia și Putin. Dar Putin nu a lăsat să-i scape momentul și a revendicat indirect mica sa victorie: în ziua în care Sergio Mattarella accepta demisia lui Draghi, Gazprom majora volumul livrărilor de gaze către ENI, de la 21 milioane de mc/zi la 36 milioane mc/zi[3].

Mario Draghi a încercat să nu părăsească scena guvernării fără să se facă remarcat de alegătorul obișnuit. La începutul lunii august ac., guvernul său (care asigură interimatul până la alegeri) a aprobat un pachet de sprijin de 17 miliarde de euro, pentru protecția firmelor și a gospodăriilor  în fața scumpirii accelerate a energiei și a bunurilor de consum, care se adaugă celor aproximativ 35 de miliarde de euro bugetați din ianuarie, pentru a atenua impactul costurilor exorbitante ale electricității, gazului și benzinei[4].

Măsurile din pachetul de sprijin aprobat luna trecută de guvernul Draghi înseamnă în principal:

(i) se extind măsurile de reducere a facturilor la electricitate și gaz pentru familiile cu venituri mici, până în trimestrul IV al anului curent, precum și reducerea taxelor de cost de sistem; va fie extins bonusul de 200 de euro lucrătorii care nu l-au primit anterior; se interzice companiilor energetice să facă modificări unilaterale în contractele de furnizare a energiei electrice și a gazelor până în aprilie 2023;

(ii) se prelungește cu o lună, până la 20 septembrie, perioada de reducere a accizelor la combustibilii la pompă;

(iii) reducerea, în semestrul doi al anului curent, a sarcinii fiscale asupra veniturilor, adică a diferenței dintre salariul pe care îl plătește angajatorul și venitul net al angajatului, beneficiul revenind celor cu un venit anual mai mic decât 35.000 de euro;

(iv) se alocă 1,5 miliarde de euro pentru creșterea pensiilor.

SISTEMUL ACTUAL DE VOT

Din anul 2020 în Italia sistemul electoral s-a schimbat, ca urmare a referendumului constituțional. În 25 septembrie ac. se va vota pentru 400 de deputați și 200 de senatori. Numărul de circumscripții uninominale în care se va vota, a scăzut pentru Camera Deputaților de la 232 la 147, iar pentru Senat de la 116 la 74.

Prin urmare, la Camera Deputaților cei 400 vor fi aleși: 147 în circumscripțiile uninominale, 245 în circumscripții cu reprezentare proporțională națională și 8 în circumscripțiile cu reprezentare proporțională deschise în străinătate. La Senat, cei 200 vor fi aleși: 74 în circumscripțiile uninominale, 122 în circumscripții cu reprezentare proporțională națională și 4 în circumscripțiile cu reprezentare proporțională deschise în străinătate. Lor li se adaugă 5 senatori pe viață și locul fostului președinte al republicii.

Partidele trebuie să obțină în circumscripțiile uninominale, cel puțin 1% din votul național, iar circumscripțiile cu reprezentare proporțională cel puțin 3% din votul național.

Sursa: politico.eu

Conform rezultatelor din sondajele actuale, din analiza Politico[5], rezultă că după alegerile din septembrie ac. este de așteptat ca dreapta să obțină 245 de locuri de deputați și 127 de locuri de senatori, în timp ce stânga va obține 107 locuri de deputați și 51 de locuri de senatori.

CE ARATĂ SONDAJELE DE OPINIE DIN AUGUST?

Un sondaj de opinie „Ipsos”, din 29-30 august ac., indică următoarele rezultate la interviurile privind intențiile de vot ale electoratului italian, cu circa o lună înainte de desfășurarea efectivă a scrutinului[6]: pe primul loc în preferințele electoratului este dată formațiunea de extrema dreaptă Frații Italiei (Fratelli d’Italia, condusă de Giorgia Meloni), cu 24%, urmată de Partidul Democrat (condus de Enrico Letta), cu 23% din preferințe.

În continuare, conform „Ipsos”, preferințele electoratului italian se îndreaptă spre: Mișcarea 5 Stele – 13,4%, Liga lui Salvini – 13,4%, Forța Italia – 8%, Trăiască Italia – 5%, Alianța Verzilor și Stângii – 4,1%, Italexit – 3% și Mai multă Europă – 2%. În tabelul de mai jos sunt cuprinse rezultatele altor sondaje de opinie desfășurate de-a lungul lunii august, publicate de diverse companii specializate, pentru o imagine cât mai completă asupra evoluțiilor în timp, care nu se dovedesc tocmai spectaculoase.

VA GUVERNA DREAPTA ÎN ITALIA DUPĂ ALEGERI?

Un calcul aritmetic simplu ne arată că o coaliție formată de dreapta (incluzând centrul-dreapta și extrema dreaptă) – Frații Italiei, Liga lui Salvini, Mișcarea 5 Stele și Forța Italia – ar însuma un sprijin în Parlament între 57% și 59%; deci logic este ca aceste formațiuni să se coalizeze în susținerea unui guvern, iar premierul să-l dea partidul cel mai bine clasat în sondaje (și alegeri), adică Frații Italiei. Așa s-a ajuns ca numele Giorgiei Meloni să fie vehiculat pentru poziția de viitor premier.

Alternativa, pe eșichierul de stânga, nu este la fel de promițătoare; aritmetic o coaliție condusă de Partidul Democrat al lui Enrico Letta, care să aducă lângă sine Alianța Verzilor și a Stângii nu însumează mai mult de 26% – 28%, ceea ce este total insuficient.

Victoria coaliției de dreapta în Italia ar fi similară cu, să zicem, ceea ce ar fi putut fi în Franța o victorie a unei coaliții formată de Rassemblement National a lui Marine Le Pen, care ar fi revendicat și mandatul la șefia guvernului, și Reconquête a lui Éric Zemmour, formațiuni care nu-și ascund euro-scepticismul, simpatia față de putinism și politicile anti-imigrație.

Spre deosebire de alegerile din anul 2018, majoritatea observatorilor care urmăresc scena politică Italiană califică alegerile din 25 septembrie ca fiind cruciale, pentru că, în urma lor, fie că Roma va continua să fie un pilon de stabilitate pentru Uniunea Europeană, fie se va alătura unei viitoare axe euro-sceptice și cu viziuni putiniste, împreună cu Ungaria lui Viktor Orban.

Dar nu toată lumea este de acord cu această viziune. În primul rând, se subliniază, există un segment de alegători semnificativ, de peste 40%, care nu s-a pronunțat privind intențiile de vot sau a declarat că nu va participa la votul pentru parlamentare din septembrie. Dar ar fi suficient ca un procent consistent să decidă să se mobilizeze totuși pentru participarea la vot, pentru ca estimările sondajelor actuale de opinie să nu mai fie valide.

Pe de altă parte, se mai spune, o coaliție de dreapta este mult mai coerentă ideologic decât coaliția care a susținut guvernul Draghi, deci teoretic ar fi mult mai stabilă. Mișcarea 5 Stele sub Giuseppe Conte (chiar și după ce facțiunea Luigi Di Maio, centristă, a părăsit partidul) s-a mutat mai mult spre dreapta, dar nu este neapărat un partid anti-european. Forța Italia a lui Berlusconi nu are ambiții anti-europene și este un partid de lider.

Giorgia Meloni și salutul pentru simpatizanții săi.

Frații Italiei este un partid care, sub Giorgia Meloni, a făcut eforturi să facă uitată moștenirea ideologiei fasciste și să creeze aparența unui partid european frecventabil. Cu toate acestea, continuă să fie situat de majoritatea covârșitoare a observatorilor politici mai mult la extremă decât Liga lui Salvini. Împreună, cele două partide vor constitui nucleul dur, ideologic vorbind, al unui viitor guvern de dreapta în Italia.

Între Frații Italiei și Liga lui Salvini și celelalte două partide, adică Mișcarea 5 Stele și Forța Italia, există totuși o linie de separare nu tocmai fină, ci destul de vizibilă, care poate deveni și mai pronunțată atunci când negocierile pentru formarea guvernului se vor purta, cu mizele pe masă.

Mișcarea 5 Stele a scăzut de la 32% voturi în 2018 la 13% intenții de vot la finele lunii august ac. și a fost și părăsită de o parte din figurile sale politice marcante. Situația l-a scos din penumbra sa pe Beppe Grillo, fondatorul formațiunii, care a fost nevoit să analizeze în amănunt cu Giuseppe Conte variantele pe care partidul le are, pentru a stopa continua prăbușire în sondaje.

Întrebarea dacă participarea 5 Stele la un guvern de dreapta va ajuta formațiunea să-și recâștige poziția pe eșichier sau dimpotrivă este esențială, pentru că experiența alianțelor cu stânga este clar că a dezamăgit o bună parte a segmentului de electorat pe care l-a avut în 2018. Forța Italia poate schimba tabăra fără nicio reținere, totul depinde de Berlusconi.

Iar Silvio Berlusconi are o agendă cu câteva puncte de negociere interesante: alegerea ca președinte a Senatului și trecerea la vot a unei propuneri de reformă asupra modului în care este ales Președintele Republicii, iar dacă proiectul va trece, Berlusconi insistă că președintele Mattarella (reales în ianuarie ac.) ar trebui să-și depună demisia și să fie organizate din nou alegeri pentru Palazzo del Quirinale.

Nici negocierile dintre Frații Italiei și Liga lui Salvini nu se anunță chiar o formalitate, așadar Enrico Letta, președintele Partidului Democrat are spațiu de manevră și poate, în anumite condiții, să profite și să-i ofere președintelui Mattarella o alternativă la Giorgia Meloni. Dar șansele sunt, realist vorbind, foarte mici.

SĂ NU NE GRĂBIM CU CONCLUZIILE

„Vreau să fiu limpede: Ca antifascist, vreau fără dubiu să opresc <valul negru>. O victorie a alianței de dreapta condusă de Giorgia Meloni ar fi un dezastru, care ar duce la răspândirea în societate a xenofobiei, la inegalitate în sistemul fiscal și, nu în cele din urmă, la o cultură a fricii și resentimentului. Abuzul de putere și o atitudine de totală indiferență vor deveni politic justificabile” scria filozoful Paolo Flores d’Arcais într-un editorial („L’ex-neo-post-filo-para fascismo prossimo venturo e i democratici schizzinosi”) publicat de MicroMega[7].  

Silvio Berlusconi, intervievat de RAI, a ținut să dea asigurări că nici Forța Italia și nici celelalte partide care vor forma viitoarea coaliție de guvernare de dreapta nu sunt eurosceptice sau anti-NATO, dimpotrivă. Mai mult decât atât, Berlusconi a insistat că Forța Italia nu va face parte dintr-o guvernare care nu ar fi democrată, responsabilă, loială Europei și Occidentului[8].

Fost premier și președinte al unui partid care, odată, obținea 35% din voturile electoratului, Silvio Berlusconi știe foarte bine cât de importantă este eticheta pe care o va purta în Europa și în lume viitoarea guvernare a Italiei.

Financial Times a dezvăluit de curând că, potrivit S&P Global Market Intelligence, fondurile speculative au investit circa 39 de miliarde de euro pariind pe un default al Italiei, după formarea viitorului guvern[9]. Cu o datorie guvernamentală de 150% din PIB, a doua cea mai mare din Eurozonă (ca pondere din PIB) după Grecia, Italia trebuie să acționeze foarte precaut în viitorul imediat, iar criza energetică și iarna care urmează vor fi pietre de hotar.

Partidul Democrat – și stânga în general – nu are multe idei despre ce și cum ar trebui să facă pentru a împiedica „valul negru al fascismului” să preia puterea în Italia. Mesajele democraților sunt cam aceleași: „este un dezastru pentru Italia ca partidele de extremă dreapta, de ideologie fascistă, să ajungă la putere” sau „noi avem grijă de tineri” etc.

Enrico Letta. Sursa: digi24.ro

Oferta electorală a democraților insistă – clasic, putem spune – pe o sumă de măsuri sociale și politice menite să ridice nivelul de trai pentru anumite categorii dezavantajate: (i) introducerea unui salariu minim și adoptarea unei reforme a muncii similară cu cea din Spania, (ii) oferirea cetățeniei italiene copiilor imigranților, (iii) adoptarea unei legi care înăsprește sancțiunile pentru violență sau discriminare împotriva comunității LGBTQ și recunoașterea căsătoriilor homosexuale, (iv) oferirea lucrătorilor echivalentul celui de-al 13-lea salariu și construirea a 500.000 de locuințe într-un program de locuințe sociale, (v) oferirea unei garanții de stat asupra creditelor ipotecare pentru cei care-și cumpără pentru prima dată o casă, o contribuție de 2 mii de euro pentru ca studenții să-și plătească chiria, (vi)  o reducere a vârstei de vot la 16 ani de la 18 cât este în prezent sau (vii) oferirea unei sume de până la 10.000 de euro pentru tinerii care vor împlini 18 ani, ca sprijin din partea statului etc.

Oferta electorală a convins aproape un sfert din electoratul care intenționează să se prezinte la urne, dar nu va fi destul pentru a aduce stângii și guvernarea, pentru că nu este suficient de inovativă ca să mobilizeze și electoratul pasiv și dezamăgit sau să răstoarne credibil mesajele dreptei.

Nu în ultimul rând, se ridică o serioasă preocupare pe scena politică din Italia privind posibila ingerință a Moscovei în alegerile din septembrie. Într-o postare pe contul său de „Telegram”, Dmitri Medvedev formula următorul îndemn: „Ne-am dori să vedem cetățeni europeni care nu doar se indignează față de acțiunile guvernelor lor (…), ci le și cer socoteală și le pedepsesc pentru stupiditățile lor evidente. Așadar, acționați, vecini europeni! Nu rămâneți tăcuți! Cereți-le socoteală!”[10]

Mesajul fostului președinte al Rusiei a fost imediat sancționat de ministrul italian de externe, Luigi di Maio, ca fiind o ingerință în alegerile interne din Italia. De asemenea, di Maio s-a arătat profund indignat de faptul că liderii dreptei nu sancționează la rândul lor atitudinea Moscovei: „Partidele italiene ar trebui să reacționeze la unison, dar Conte și Salvini tac.”

În iulie ac., cotidianul italian „La Stampa” a publicat un document despre care a dat asigurări că provine de la serviciile de informații, care descrie modul în care un diplomat rus acreditat la Roma s-a întâlnit în luna mai ac. cu un foarte apropiat colaborator al lui Matteo Salvini căruia i-a sugerat ca miniștri Liga să demisioneze din guvern și să provoace astfel o criză guvernamentală.[11]

În aceeași perioadă, presa italiană aflase că Matteo Salvini, fără a avea un mandat din partea guvernului Draghi, desfășura o diplomație paralelă cu trimișii Moscovei, cu scopul de a „prezenta un plan de pace între Moscova și Kiev”. Ambasada rusă le-a facilitat lui Salvini și altor membri ai Liga achiziția unor bilete de avion pentru o călătorie la Moscova, prevăzută pentru 29 mai, dar în urma scandalului politic care s-a iscat la Roma pe acest subiect acțiunea a fost anulată, iar Salvini s-a dezis public de respectivul demers.

Totuși, două luni mai târziu, Liga și 5 Stele au provocat criza de care Moscova avea nevoie și guvernul Draghi a căzut. Într-un discurs susținut la Tușnad câteva zile mai târziu de Viktor Orban, acesta oferea auditoriului și o interpretare a crizei din Italia: Europa nu trebuie să intre în conflict cu Moscova pe subiectul Ucraina, pentru că astfel se auto-subminează; cea mai bună dovadă că așa se întâmplă este criza din Italia.

Publicația „Euractiv” observa că nu doar Salvini este o problemă, ci și Silvio Berlusconi, care a dezvoltat în timp o relație trainică de prietenie cu Vladimir Putin. Giorgia Meloni, în schimb, s-a profilat până acum ca fiind o atlantistă convinsă, dar „Euractiv” se întreabă dacă această poziție are consistență sau este una de fațadă, potrivită scopului de a ajunge la putere.

În interviul pe care l-a acordat RAI, Berlusconi a ținut să ofere asigurări că dreapta italiană a fost, este și va fi atlantistă și pro-europeană și că, deocamdată, doar la stânga se poate vedea o atitudine anti-NATO, atât timp cât în Parlament de la stânga au venit voturile împotriva aderării la Alianță a Suediei și Finlandei.

La jumătatea lunii august coaliția dreptei, care se așteaptă să obțină mandatul de guvernare, a făcut public un document ce conține programul de guvernare, pentru a fi dezbătut de către membrii partidelor ce compun coaliția. Potrivit documentului, viitorul guvern va urma o linie pro-europeană și va continua să susțină eforturile Ucrainei de a face față agresiunii Federației Ruse.[12]

Documentul insistă pe câteva idei care să ofere consistență declarațiilor politice de intenție, cum ar fi menținerea cheltuielilor de apărare sau creșterea lor, în conformitate cu cerințele NATO, continuarea programului de sprijin pentru Ucraina, deplina adeziune la programul de extindere al Uniunii Europene.

În același timp, dreapta italiană vrea o Uniune Europeană „mai mult politică decât birocratică”, o reformă a Pactului de Stabilitate și Creștere cu modificarea cadrului fiscal, cu scopul creșterii flexibilității în cheltuirea banului public.

Dreapta italiană vrea să revadă planul național de redresare și reziliență, pentru ca apoi să renegocieze la Bruxelles anumite programe, astfel încât să poată atrage în întregime cei 200 de miliarde care constituie asistența financiară până în anul 2026.

Una peste alta, Italia a mai avut un guvern de dreapta cu Forța Italia și Liga Nordului, sau pe  Silvio Berlusconi premier (1995 – 1995, 2001 – 2006 și 2008 – 2011), despre care dinspre stânga s-a spus că reprezintă un pericol existențial pentru republica italiană. Italia va supraviețui și se va împăca probabil și cu un viitor guvern Giorgia Meloni, și va rămâne în continuare membră a Uniunii Europene și o parte a Eurozonei.

Cât privește dialogul Roma – Moscova, este de așteptat ca poziția să se schimbe față de guvernului Mario Draghi, dar nu spectaculos. În plus, Roma nu ar fi un caz diferit de cel al Parisului sau Berlinului, care întrețin un dialog direct și prin intermediari cu Moscova, pregătind astfel negocierile serioase care să pună capăt conflictului din Ucraina, atunci când condițiile vor fi îndeplinite.

Testul real al viitorului guvern Meloni va fi iarna care urmează, pentru care se anunță de ceva timp apogeul confruntării dintre Europa și Rusia lui Putin. Cât timp Putin mizează totul pe cartea războiului energetic cu Uniunea Europeană și vrea o victorie cu orice preț pe acest front, chiar și la Roma devine evident că o astfel de victorie nu-i poate fi livrată Kremlinului.

Italia, ca și celelalte economii importante ale Uniunii Europene, poate (și trebuie) să revină la afaceri energetice profitabile cu Federația Rusă, dar nu în condițiile pe care le-a fixat Moscova încă înainte de a invada militar Ucraina și care ar însemna de fapt o capitulare inacceptabilă, cu serioase și imprevizibile consecințe în viitor.

Nu mizez, prin urmare, că în iarna ce va urma Roma lui Meloni își va da mâna cu Budapesta lui Orban pentru ca lui Putin să nu-i dea cu rest calculul strategic pe care și l-a făcut. Mai mult, văd în Giorgia Meloni un viitor adversar pentru ambițiile lui Vladimir Putin, unul la care liderul de la Kremlin nu se așteaptă și pe care nu va reuși să-l neutralizeze la fel de ușor cum a făcut-o cu tehnocratul Mario Draghi.  


NOTE:

[1] https://www.aljazeera.com/features/2022/8/12/can-italy-find-stability-with-its-upcoming-election

[2] Profesor de științe politice la Universitatea din Florența

[3] https://www.digi24.ro/stiri/externe/in-ziua-in-care-premierul-mario-draghi-a-demisionat-rusia-majoreaza-livrarile-de-gaz-catre-italia-2020835

[4] https://cursdeguvernare.ro/mario-draghi-pleaca-dar-nu-preda-armele-a-fost-aprobat-un-pachet-de-17-mld-euro-de-sprijin-impotriva-scumpirilor.html

[5] https://www.politico.eu/italy-parliamentary-election-2022/

[6] https://en.wikipedia.org/wiki/Opinion_polling_for_the_2022_Italian_general_election

[7] https://www.micromega.net/crisi-governo-elezioni-anticipate/

[8] https://www.politico.eu/article/italy-needs-me-berlusconi-stages-his-comeback/

[9] https://ziare.com/economie-romania/falimentul-italiei-se-joaca-pe-burse-1758019

[10] https://www.hotnews.ro/stiri-international-25742915-cum-perturba-rusia-alegerile-din-italia-polemica-plina-campanie-pentru-alegerile-parlamentare-dupa-indemnul-lui-medvedev-catre-europeni.htm

[11] https://www.digi24.ro/stiri/externe/la-stampa-un-diplomat-rus-a-discutat-cu-un-colaborator-apropiat-al-lui-matteo-salvini-despre-provocarea-unei-crize-guvernamentale-2029181

[12] https://www.politico.eu/article/italian-right-wingers-dump-euroskepticism-in-bid-to-win-power/

Contributors • 05-09-2022, 12:00:06 • 598 vizualizari

Continuare pe Contributors »

 

CovidFacebookHotNightsAuto InfoStiri AlexandriaLicitatii Publice • 14246 articole • 111 documentare • 531 melodii • 888 bancuri