X

Ion Iliescu: „Fericirea de a studia în Uniunea Sovietică”

Ion Iliescu (fost preşedinte al României, fost student la Moscova, unde a fost racolat de KGB): „Nespus de mare este sprijinul frăţesc multilateral pe care Uniunea Sovietică îl acordă ţării noastre. Unul din aspectele importante ale acestui ajutor îl constituie faptul că un număr mare de fii ai oamenilor muncii din Republica Populară Română au posibilitatea să studieze în institutele şi universităţile din Uniunea Sovietică pentru a se forma ca ingineri, medici, profesori, oameni de ştiinţă.

Pentru orice student român este o cinste şi o fericire să studieze în Uniunea Sovietică, în ţara ştiinţei, tehnicii şi culturii celei mai avansate din lume.

Studenţii şi aspiranţii români care studiază în Uniunea Sovietică sunt repartizaţi la cele mai mari şi mai importante institute de învăţămînt superior: ei vin astfel în contact direct cu oameni de ştiinţă şi profesori renumiţi.

Institutele sovietice de învăţămînt superior sînt adevărate focare de creaţie ştiinţifică. În aceste institute se desfăşoară, în afara obişnuitei munci pedagogice de creştere a noilor specialişti, o neîntreruptă şi extrem de bogată muncă ştiinţifică creatoare, legată de problemele concrete cele mai noi ale uriaşei opere de construire a comunismului. În felul acesta, în institute se reflectă puternic toate frămîntările lumii ştiinţifice sovietice, întregul proces de dezvoltare a ştiinţei şi tehnicii sovietice.

O preocupare centrală în toate institutele tehnice o constituie problemele legate de marile construcţii ale comunismului şi păcii de pe Volga, Don, Nipru, din Crimeia şi Turkmenia. În laboratoarele institutelor se fac cercetări şi experienţe legate de aceste probleme: profesori şi colective ale cadrelor de diverse specialităţi lucrează la rezolvarea nenumăratelor chestiuni teoretice pe care le ridică aceste construcţii de o amploare fără precedent. Profesorul Zolotariov, decanul Facultăţii Hidroenergetice a Institutului Energetic de la Moscova, conduce cercetările din institut în legătură cu transmiterea curentului de înaltă tensiune la mari distanţe pe linia Kulbaşev-Moscova.

În Uniunea Sovietică se desfăşoară o luptă uriaşă pentru dezvoltarea biologiei şi ştiinţelor agricole. Studenţii noştri au fericirea de a fi martori la elaborarea şi aplicarea în practică a noilor teorii revoluţionare în aceste ştiinţe, teorii care dau lovituri de moarte idealismului, weissmann-morganismului şi ilustrează triumful concepţiei materialiste în ştiinţă.

Studenţii din ţara noastră învaţă la Academia „Timislazev”, unde lucrează şi predă marele savant sovietic, academicianul T.D. Lascuko, la Institutele Agronomice din Odesa, Harkov; la Institutul de Medicină din Leningrad, unde vin în contact direct cu lucrările academicianului Bakov, care continuă şi dezvoltă marea operă ştiinţifică a lui P. Pavlov; la Institutul de Chimie „Mendeleev” din Moscova, vestit prin laboratoarele sale perfecţionate în care se fac cercetări de mare importanţă; la Universitatea din Leningrad, unde predă fizicianul Iliuşin, laureat al Premiului Stalin, rector al Universităţii şi deputat în Sovietul Suprem.

Pentru mii şi mii de studenţi, printre care şi cei din ţara noastră, se pregăteşte să-şi deschidă porţile uriaşa clădire a Universităţii „Lomonosov”, una din cele mai moderne şi impunătoare monumente arhitectonice ale Capitalei U.R.S.S.

În clocotitoarea activitate ştiinţifică creatoare din institutele sovietice sînt antrenaţi nu numai cadrele didactice, ci şi studenţii. În fiecare institut funcţionează asociaţii ştiinţifice cu cercuri pe lîngă catedrele de diverse specialităţi. În aceste cercuri studenţii prezintă şi dezbat lucrări proprii. Un număra mare şi dintre studenţii din Republica Populară Română lucrează în asemenea cercuri, unii dintre ei reuşind să obţină rezultate frumoase. Astfel sînt studenţii Gh. Vlăduţ, de la Institutul Tehnologic din Leningrad, Gh. Haup, de la Facultatea de Istorie a Universităţii din Leningrad, Mircea Constantinescu, de la Institutul de Chimie Jvanovo şi alţii care au fost premiaţi pentru lucrările prezentate în cercurile ştiinţifice. Avem deasemeniprintre noi aspiranţi cu o activitate ştiinţifică rodnică şi apreciată în institutele unde lucrează. Astfel sînt Paul Drăghicescu de la Institutul Electrotehnic „Ulianov” din Leningrad, Alexandra Nisim de la Institutul „Kulbîşev” din Moscova şi alţii.

Muncind şi învăţînd alături de harnicii studenţi sovietici într-o asemenea atmosferă de activitate ştiinţifică creatoare, legată strîns de problemele practicii, studenţii noştri au prilejul să devină încă de pe băncile facultăţii specialişti bine pregătiţi, capabili să participe cu pricepere, cînd se vor întoarce în patrie, la rezolvarea numeroaselor probleme noi pe care le ridică construirea socialismului în ţara noastră. Metodele sovietice de muncă, pe care au ocazia să le cunoască nemijlocit, constituie pentru ei o armă puternică pentru învingerea oricăror greutăţi.

Noi, studenţii şi aspiranţii din Republica Populară Română care studiem în Uniunea Sovietică, ne străduim să ţinem pas cu colegii noştri, studenţii şi aspiranţii sovietici, şi să folosim din neprecupeţitul sprijin pe care ni-l oferă şcoala şi oamenii sovietici. Avînd cele mai bune condiţii de muncă şi învăţătură, primind ajutor tovărăşesc, internaţionalist al studenţilor sovietici, mulţi dintre noi reuşesc să obţină rezultate foarte bune. Avem printre noi tovarăşi care constituie un exemplu viu pentru întregul nostru colectiv, ca Ciucă Ion de la Institutul de Medicină din Leningrad, Nelu Weisman de la Institutul Energetic „Molotov”, care au absolvit anul acesta cu calificativul excepţional, fiind tot timpul, de cînd studiază în Uniunea Sovietică, studenţi fruntaşi.

Viaţa noastră în Uniunea Sovietică nu se reduce numai la contactul cu institutele şi problemele învăţăturii. Mai avem foarte multe de învăţat şi din faptul că ne aflăm într-o ţară ca Uniunea Sovietică, în mijlocul unor asemenea oameni ca oamenii sovietici, în mijlocul bogatei vieţi culturale care se desfăşoară în oraşele în care trăim, atît în institute cît şi în afară de ele. Luăm parte la întîlniri cu scriitorii, cu artiştii, vizionăm spectacole la Teatrul Mare, la Opera din Leningrad sau din Kiev, participăm la discuţiile oragnizate de institute în legătură cu diferite opere literare etc.

Avem de învăţat nespus de mult din felul de a trăi şi a gîndi al omului sovietic, al acestui om de o mare înălţime morală, cult, modest, gata oricînd să-ţi spună deschis ce gîndeşte şi să te ajute. Noi învăţăm la aceleaşi grupe cu studenţii sovietici, locuim în aceleaşi camere cu ei, împreună cu ei mergem la teatru, la cinema sau pe terenurile de sport, legăm cu ei prietenii trainice şi preţioase. Putem spune că fără ajutorul frăţesc al oamenilor sovietici nu am fi putut învinge greutăţile ivite în cale, mai ales la început, cînd încă nu cunoşteam bine limba rusă.

Împreună cu noi mai învaţă în U.R.S.S. şi studenţi din alte ţări prietene, studenţi chinezi, mongoli, coreeni, studenţi spanioli emigranţi etc. Cu toţii simţim prietenia, îndrumarea şi ajutorul tovarăşilor noştri sovietici, ne bucurăm împreună de succesele construcţiei noastre paşnice şi simţim aceeaşi revoltă contra canibalilor americani care săvîrşesc bestialităţi de nedescris împotriva eroicului popor coreean şi care pregătesc un nou război mondial.

De la oamenii sovietici avem de învăţat ce înseamnă adevăratul patriotism. Ei ne învaţă cum să ne iubim patria şi poporul, să punem toată munca noastră în slujba poporului, în slujba păcii. Îmi amintesc de cuvintele pe care ni le-a spus unul din laureaţii Premiului Stalin pe 1950, în domeniul fizicii electronice: „Este foarte important să învăţaţi bine, însă aceasta nu este totul; lucrul cel mai de seamă este să ştiţi pentru cine învăţaţi. Nu trebuie să uitaţi nici o clipă că voi învăţaţi pentru poporul vostru, că învăţătura voastră trebuie pusă în slujba poporului vostru.”

Partidul Muncitoresc Român şi guvernul ne-au făcut cinstea de a ne trimite la studii în Uniunea Sovietică. Datoria noastră este să răspundem încrederii ce ni se arată şi măreţelor sarcini care ne aşteaptă, folosind prezenţa noastră în Uniunea Sovietică pentru a ne pregăti bine ca specialişti de tipo nou, ca intelectuali care să slujească poporul muncitor cu credinţă şi devotament.

Pentru îndeplinirea acestei sarcini nobile luptă colectivul de studenţi şi aspiranţi care studiază în U.R.S.S.

Ion Iliescu, student anul III, Institutul Energetic „Molotov” – Moscova (Scînteia, 28 august 1951, pagina 2)

Citeste si articolele:

A Saptea Dimensiune • 10-01-2023, 00:00:44 • 541 vizualizari

Continuare pe A Saptea Dimensiune »

 

CovidFacebookHotNightsAuto InfoStiri AlexandriaLicitatii Publice • 13481 articole • 111 documentare • 531 melodii • 888 bancuri