Blogosfera

Ilarion Ciobanu s-a născut pe 28 octombrie 1931, la Ciucur, în Tighina, şi a urmat Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, după ce fusese, pe rând, hamal, tractorist, miner, săpător, tâmplar, șofer și marinar. A debutat pe marele ecran la vârsta de 30 de ani, alături de Ion Besoiu, Flavia Buret, George Calboreanu, Jules Cazaban şi Amza Pellea, în filmul “Setea”. Au urmat apoi alte peste 60 de producţii, printre care “Iancu Jianu, haiducul”, “Ecaterina Teodoroiu”, “Profetul, aurul şi ardelenii”, “Toate pânzele sus”, “Pe aici nu se trece”, “Nemuritorii”, “Ultimul cartuş”, “Cu mâinile curate”, “Baltagul”, “Răscoala”, “Omul de lângă tine”, “Mihai Viteazul”, “Baltagul”, “Vremea domnițelor”.

O latură mai puțin cunoscută a regratatului actorului este cea de sportiv de performanță. Şi-a început activitatea competițională la vârsta de 19 ani, în 1950, ca aruncător de disc, în cadrul unui concurs cu caracter de masă, s-a clasat primul pe regiunea Dobrogea, iar în finala desfăşurată la Bucureşti a ocupat locul al patrulea.

Pe atunci, Ilarion Ciobanu era şofer pe un şantier dobrogean, urma liceul la cursul seral și a devenit cunoscut ca “discobolul de pe litoral”,  având şi faima locală a unui foarte bun înotător.

În 1953, a început sa practice rugby-ul la echipa Ştiinţa din Galaţi, oraş în care s-a înscris la cursurile facultăţii de mecanică navală. Înzestrat cu un fizic aparte (1.88 m, 90 kg) s-a afirmat repede în sportul cu balonul oval, iar în 1955 a venit la Bucureşti, jucând la Ştiinţa. După doi ani, în 1957, a trecut la Dinamo, iar în 1959 și 1960 a apărat culorile clubului Progresul.

În cariera sa de rugbyst (1953 – 1960) a jucat linia a doua și a treia, evoluând în peste 200 de meciuri. A făcut parte, în repetate rânduri, din lotul republican şi a fost “împrumutat” echipei C.C.A. pentru întâlnirea intercluburi cu formaţia engleză Swansea, câştigată detaşat de către militari.

Întrebat de ce a preferat sportul cu balonul oval, artistul va mărturisi: “e un sport mai bărbătesc, mai dur, care solicită mult pe sportiv, e un joc mai complex și — pe scurt — îl simțeam mai potrivit structurii mele”.

După debutul în cinematografie, tânărul a renunțat la sport: “Pentru scenă dar, mai ales, pentru film, îndeosebi în cele de epocă, în care se cere să porţi costume groase, armură, spadă grea, să călăreşti, să te lupţi, să sari, să te cațezi etc., activitatea sportivă — nu neapărat cea de performanţă — este de un real ajutor şi o consider indispensabilă pentru orice slujitor al artei teatrale şi, mai cu seamă, cinematografice. În acest sens, vă dau un amănunt: până la filmul Setea, nu călărisem deloc. Consider că, datorită activităţii sportive, am reuşit să devin un călăreţ destul de bun doar în câteva zile…”

După Revoluție, Ilarion Ciobanu nu a mai fost distribuit în prea multe filme. “Șobolanii roșii”, “Crucea de piatră”, “Terente, regele bălților”, “Ochii care nu se văd” au fost printre peliculele în care a apărut în ultimii ani ai vieții. Actorul a încetat din viață pe 7 septembrie 2008 la București, la vârsta de 76 de ani, și, conform dorinței sale a fost incinerat, cenușa fiind împrăștiată în mare.