La 17 iunie 1825, la Iaşi, a văzut lumina zilei Elena, cea care mai târziu va ajunge Prima Doamnă a României.
Tatăl, postelnicul Iordache Rosetti, era fiul Marelui Vornic, cu acelaşi nume, de la care moştenise moşia Soleşti, în ţinutul Vaslui, singura care-i mai rămăsese „din mai bine de douăzeci şi nouă de moşii cât avusese”. Mama, Ecaterina, era fiica logofătului Dumitrache Sturdza, care, în timpul revoluţiei de la 1821, împreună cu întreaga familie, „lăsându-şi odoarele casei şi bucatele pământului pe mâna răsculaţilor şi a turcilor”. s-a refugiat la Cernăuţi, unde a stat doi ani. În această perioadă, postelnicul Iordache Rosetti s-a căsătorit cu Ecaterina Sturdza, de la care ” luă puţină zestre”.
Ecaterina Rosetti ” era aspră la înfăţişare, ca şi tatăl ei logofătul. Avea o fire dreaptă, hotărâtă la fapte, chibzuită şi foarte religioasă. Autoritară cu copiii săi, nu le îngădui niciodată cea mai mică lipsă de bună cuviinţă faţă de cei ce-i înconjurau. Luând în mână aproape fără sprijinul soţului, treburile destul de încurcate ale moşiei, era cunoscută ca adevărata stăpână de către toţi slujitorii curţii, boierul fiind mai puţin energic şi suferind de inimă. Se descurca singură cu zarafii de care avea nevoie, mai cu seamă în vremea când ridicase din temelie, casa nouă la Soleşti. Era însă bună şi îndatoritoare cu acela care avea nevoie de sfatul şi ajutorul ei”.
Elena îşi va petrece primii ani ai copilăriei la moşia Soleşti, alături de ceilalţi patru fraţi, sub directa supraveghere a mamei sale, Ecaterina. Anii şcolarităţii îi va face cu profesori particulari, la conacul unchiului său, Constantin Sturdza, de la Şcheea, împreună cu verii săi, şi apoi la bunicul Dumitrache Sturdza de la Miclăuşeni, posesorul unei impresionante colecţii de manuscrise şi documente. La 15 ani revine la Iaşi, unde familia sa deţinea o casă, şi conform obiceiului vremii, este prezentată în cercurile protipendadei capitalei Moldovei, din vremea domnitorului Mihail Sturdza. Tot ceea ce vedea în jurul său, era cu totul neaşteptat pentru adolescenta crescută atât de autoritar de părinţi, şi care nu-şi putuse dezvolta adevărata personalitate. Curiozitatea şi dorinţa de necunoscut, o împingea înainte spre acest mediu cultural efervescent al Iaşilor anilor 40, dar firea temătoare, o reţinea în multe împrejurări, lăsând-o pradă visurilor romantice.
„Tineretul făcea saloane literare, societăţi muzicale, sub supravegherea maeştrilor aduşi din Berlin sau Viena cu mari cheltuieli. La aceste întruniri, cunoscu Elena Rosetti pe Hermiona Asachi, căsătorită Moruzzi, care mânuia destul de îndemânatic condeiul, şi cânta şi din harpă, instrument rar întâlnit pe acele vremuri”. În saloanele rudei sale, Didiţa Mavrocordat, întâlnea „mai tot tineretul cult al Iaşilor, fără deosebire de boierie. Se jucau acolo comediile tinerilor scriitori moldoveni: Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Matei Milo”.
Deoarece părinţii aveau treburi la moşia de la Soleşti, tânăra Elena a fost lăsată câţiva ani, la Iaşi, în grija mătuşei sale, Profira Cantacuzino. Se ivea acum, prilejul de a face noi cunoştinţe, cu ocazia frecventării petrecerilor, din saloanele marilor boieri Roznovanu, Costache Sturdza, Mavrocordat sau Cantacuzino.
Fără a fi o frumuseţe, tânăra Elena se remarcă prin simplitate, corectitudine, naturaleţe, timiditate. Avea ochi mari, negri, sprâncene pronunţate, faţa ovală, iar părul bogat îl purta strâns în cozii, cu cărare la mijloc, după moda vremii. În această perioadă, îl cunoaşte pe Alexandru Cuza, posibil în casa Didiţei Mavrocordat, al cărui soţ fusese pe vremuri colegul lui în Institutul Cuenim, din Iaşi, sau la balurile lui Nicolae Cantacuzino. Oricum, un prilej deosebit l-a constituit îndoita nuntă a Pulheriei Rosetti-Cantacuzino cu Constantin Moruzzi și a Pulheriei Rosetti – Bălănescu cu Vasile Cantacuzino, petrecere la care a participat domnitorul Mihail Sturdza, şi toată „lumea bună” a capitalei Moldovei, despre care amintea cu entuziasm Elena Rosetti, într-o scrisoare adresată mamei sale, din 6 februarie 1841.
„De statură medie, cu înfăţişarea plăcută, trăsături regulate, ochi albaştri şi păr castaniu buclat, Alexandru Cuza plăcea tuturor de la prima vedere. Foarte inteligent, spiritual, cu purtări simple şi familiale, era primit în toate saloanele, şi mai cu deosebire de către femei, care-I găseau curtenitor şi vesel. Cuceritor când voia, prietenos cu cei de aproape, lua parte la mai toate petrecerile, unele din ele destul de scandaloase pentru cei ce ţineau la buna lor faimă.
Îndată după venirea în ţară, când slăbiciunile lui nu erau încă prea mult cunoscute, întâlni pe Elena Rosetti, care, cu toate că nu era o fată bogată, făcea parte din protipendadă, şi avea întinse legături de rudenie cu cei care conduceau Moldova. Alexandru Cuza, care nu era un om de interes, luându-se mai mult după îndemnul inimii, decât al raţiunii, privi totuşi pe această mică boieroaică, ca o partidă bună pentru începutul carierei sale funcţionăreşti”.
Tânărul judecător solicita un concediu ministerului în vederea căsătoriei sale cu Elena Rosetti. Evenimentul a avut loc la 30 aprilie 1844, în biserica de pe domeniul postelnicului Iordache Rosetti din Soleşti, într-un cerc restrâns.
Numeroasele obligaţii de serviciu, ce-i reveneau la judecătorie, îl determină pe Alexandru Cuza să părăsească în grabă Soleştii, pentru a se deplasa la Galaţi. Aici, tânăra pereche va locui în casele postelnicului Ioan Cuza.
Sursa – Oltea Răşcanu Gramaticu, Doamna Elena Cuza în ACTA MOLDAVIAE MERIDIONALIS, XXX, 2009
Vă recomand să urmăriți prezentarea video pe Youtube – https://www.youtube.com/watch?v=e5ie6FH8g2c
Istorii regasite • 07-11-2022, 00:00:22 • 831 vizualizari
Covid • Facebook • HotNights • Auto Info • Stiri Alexandria • Licitatii Publice • 14475 articole • 111 documentare • 531 melodii • 888 bancuri