Din nou despre documentarul „Recorder”
Chiar dacă textul de comentariu este cel mai adesea rece, deși aspiră la gradul zero al scriiturii, chiar dacă vrea să fie scris în conformitate cu regulile jurnalismului anglo-saxon, el nu exclude totuși o anume implicare, o perspectivă proprie asupra faptelor. Care nu e, care nu avea fatalmente cum să fie pe placul tuturor.
Care au fost principalele obiecții ce i-au fost aduse documentarului? Desigur, puțin îmi pasă de mofturile de primadonă rămasă fără voce ale fostului pușcăriaș Adrian Năstase, nemulțumit că, din cele 60 de minute înregistrate, în documentar au rămas doar vreo 10. În care nu i s-au adus destule elogii pentru eforturile lui pretins eroice care au condus la admiterea țării în NATO. Lui Năstase îi rămân datori nu cei doi jurnaliști de la Recorder, ci Lucia Hossu-Longin, insa care i-a promis la Antena 3 un episod-omagiu, elogiu, elegie din Memorialul durerii ce ar urma să fie difuzat la filiala acesteia, TVR 1.
Prima categorie de obiecții vizează selecția faptelor. Obiecții ce s-au concentrat îndeosebi asupra ignorării prezenței și rolului Regelui Mihai. În realitate, câți dintre noi l-am luat cu adevărat în seamă în cei 30 de ani de democrație pe acest mare personaj tragic al istoriei României? Câți am cerut ca repunerea României pe șinele care ne readuc spre Europa să înceapă cu revenirea și corectarea unui punct negru al istoriei noastre și anume abdicarea forțată a Regelui? Cei mai mulți l-am ignorat pe Rege, fie fiindcă eram victima intoxicării comuniste care ni s-a administrat în școală, fie pentru că am fost manipulați de mass-media așa-zis liberă, în frunte cu Televiziunea Română.
Care, și mai grav, între 1990 și 1992 a avut în scaunul de președinte un istoric astăzi vicepreședinte al Academiei Române. Dl. Răzvan Theodorescu a fost șef peste manipulare, și cu toate acestea logoreicul în chestiune a avut neobrăzarea de a veni la tot felul de adunări de doliu și emisiuni de comemorare spre a-și mai recroi încă o dată imaginea și biografia.
Au mai lipsit din documentar și alte fapte. Ca, de pildă, ceea ce s-a întâmplat la 10 august. Numai că întâmplările de atunci au fost consecința guvernării nocive, mizere, criminale PSD-ALDE dintre anii 2017-2019 despre care s-a vorbit în film. Guvernare pe care noi am făcut-o posibilă fie prin vot, fie prin neparticipare la urne.
O a doua serie de obiecții au avut în vedere distribuția filmului. Sigur că au fost multe absențe. Poate că unora cu adevărat importante le-au luat locul personajele secundare ale acestor 30 de ani. Numai că Mihai Voinea și Cristian Delcea nu au vrut să aibă în film doar lideri politici și eminamente politicieni care să rivalizeze cu Alba ca Zăpada. O astfel de opțiune ar fi fost „o minciună în falș” vorba Elenei Ceaușescu.
Cele mai multe voturi negative le-au adunat Petre Roman și Cristian Tudor Popescu. E drept, Petre Roman a mai mințit o dată. Și nu oricum. Ci vârtos din cale afară. Prea s-a prezentat pe sine drept un apostol, un cruciat al schimbării în antiteză cu comunistul așa rămas pe viață Ion Iliescu. Roman crede că avem cu toții memoria scurtă. Că nu ne aducem aminte că înainte ca între el și Bolșevicul din Oltenița trimis de Ceaușescu, la mijlocul anilor 80, „la meserie” să fi intervenit divergențe, a fost o mare prietenie.
De fapt o complicitate în făptuirea unei crime care a costat scump România. Același fost prim-ministru uită intenționat și mârșav că da, l-o fi scos el cu ajutorul tancurilor de sub asediul simpatizanților lui și ai lui Iliescu pe marele lider țărănist Corneliu Coposu, numai că imediat după aceea a comentat că oamenii PNTCD-ului „s-au demascat”. Iar la primul 1 Decembrie Zi națională a României, el, numitul Roman Petre, a dirijat huiduielile care și azi sunt o rușine pe obrazul țării. Poate că Mihai Voinea și Cristian Delcea trebuiau să î cenzureze mai categoric pe mincinosul Petre Roman. Cum se spune, să îi taie macaroana. Și mie mi se pare că fostul premier a dus până la limitele penibilului auto-lustruirea care e parte intrinsecă a condiției de martor.
Cât despre Cristian Tudor Popescu mă limitez la o observație. Alături de Ion Cristoiu acesta domină spațiul mediatic românesc din 1990 încoace. Respectivii sunt cei mai proeminenți lideri de opinie. Nu s-au făcut astfel singuri. I-am validat noi pe banii noștri. Cristian Delcea și Mihai Voinea trebuiau să facă apel obligatoriu la prezența unuia dintre cei doi. L-ați fi preferat pe Ion Cristoiu? Eu, unul, spun Doamne ferește!
Contributors • 28-12-2019, 20:07:33 • 357 vizualizari
Covid • Facebook • HotNights • Auto Info • Stiri Alexandria • Licitatii Publice • 14073 articole • 111 documentare • 531 melodii • 888 bancuri