În precedentele doua episoade, am prezentat idei dintr-un articol recent al lui Christopher Mellon, fost subsecretar adjunct al Departamentului Apararii al SUA, în care se întreaba de ce oamenii de stiinta nu sunt interesati de dovezile existente privind posibila origine extraterestra a fenomenelor aerospatiale neidentificate (UAP/OZN). În cele ce urmeaza vom rezuma cinci motive evocate de Mellon.
1) Lipsa de informare. Exista înca un decalaj larg raspândit în mediul academic în ceea ce priveste faptele de baza despre UAP. Putini astronomi stiu ca au existat sute de mii de observari UAP în întreaga lume, inclusiv mii de rapoarte ale pilotilor de linii aeriene comerciale, pilotilor militari si operatorilor radar. Câti cunosc sutele de cazuri nerezolvate ale Proiectului Blue Book sau cele din recentul „Raport preliminar” privind UAP, furnizat Congresului de catre comunitatea de informatii? Câti au citit vreuna dintre cartile despre UAP scrise de colegi de stiinta, inclusiv astronomul Dr. Allen Hynek, cercetatorul în informatica Dr. Jacques Vallee sau fizicianul nuclear Stanton Friedman?
Din fericire, atunci când oamenii obtin informatii credibile UAP, ei raspund în general la date si îsi modifica opiniile. Aici se includ marturiile aviatorilor militari si a altui personal instruit. Faptul ca Congresul solicita DoD sa continue sa furnizeze rapoarte publice neclasificate cu privire la cele mai recente date UAP în fiecare an, va contribui, fara îndoiala, la cresterea interesului si a constientizarii fenomenului.
Exista o diferenta fundamentala privind standardele de dovezi între comunitatea de securitate nationala si oamenii de stiinta. Oamenii de stiinta se straduiesc sa formuleze ipoteze care pot fi testate si infirmate; apoi îsi publica rezultatele. Aceasta abordare se îmbina cu pietele libere si libertatea de exprimare si de asociere. Comunitatea de securitate nationala nu are întotdeauna luxul de a lucra cu materiale inerte sau medii controlate. De fapt, organizatiile si persoanele studiate de analistii de securitate nationala lucreaza adesea, cu sârguinta, pentru a ne deruta si a ne însela. De asemenea, factorii de decizie politica nu au întotdeauna luxul de a amâna concluziile sau actiunile pâna când sunt disponibile date concludente. Aceste diferente conduc uneori la reactii contrastante fata de aceleasi informatii.
De exemplu, în cazul Nimitz, marturia pilotilor si a operatorilor radar si datele Aegis si infrarosu sunt cam la fel de bune din punct de vedere militar. Multi oameni de stiinta resping raportarile militare, deoarece nu includ date pe care le pot evalua si confirma în mod independent. Totusi, daca ipoteza ET e corecta, este pentru prima data în istorie când încercam sa analizam manifestarile unei specii mai inteligente si mai avansate din punct de vedere tehnologic. Standardele si practicile normale nu sunt suficiente. Daca comportamentul observat al UAP contrazice întelegerea noastra a fizicii, este o dovada ca datele sunt viciate sau dovada unei civilizatii mai avansate?
Informatiile UAP disponibile publicului nu constituie dovada vietii extraterestre, dar ar trebui sa admitem aceasta ipoteza ca o posibilitate autentica si sa actionam rapid pentru a determina cât putem mai bine identitatea, motivele si capacitatile anomaliilor observate sub apa, în atmosfera si în spatiu.
2) Stigmatul. Lipsa cunostintelor de baza cu privire la UAP a fost serios agravata de atitudinea dispretuitoare si înjositoare afisata istoric de catre guvernul SUA (si de majoritatea oamenilor de stiinta) fata de subiectul UAP. Aceasta atitudine batjocoritoare s-a datorat în primul rând recomandarilor Grupului Robertson al CIA din 1953. La acea vreme, din cauza temerilor ca problema UAP ar putea fi exploatata de URSS, US Air Force (USAF) a fost sfatuit sa discrediteze subiectul. Fortele Aeriene au folosit proiectul Blue Book si raportul Condon pentru a distorsiona datele si a da impresia ca, daca ar fi disponibile date mai detaliate, s-ar putea gasi explicatii conventionale pentru toate cazurile UAP. Cu toate acestea, datele Blue Book arata clar contrariul: cu cât erau mai multi martori si cu cât datele erau mai bune, cu atât era mai putin probabil ca USAF sa poata gasi o explicatie conventionala.
4) Natura sociala a informatiei. Cei mai multi oameni pretuiesc încadrarea printre semenii lor mai mult decât aderarea fidela la fapte, sau analiza datelor. Dr. Allan Hynek sublinia ca, atunci când au fost intervievati confidential, multi astronomi au raportat interes pentru problema UAP; cu toate acestea, în timp ce erau în comisie, aproape întotdeauna au denigrat subiectul de teama sa nu fie ridiculizati sau provocati de colegii lor. Aceeasi teama a împiedicat, pâna de curând, majoritatea personalului militar si guvernamental sa raporteze întâlnirile UAP sau sa-si exprime interesul fata de subiect.
5) Disonanta cognitiva. Implicatiile ipotezei extraterestre sunt profund deranjante pentru majoritatea oamenilor, punând la îndoiala convingerile lor de baza si provocând anxietate si incertitudine. Pentru unii, perspectiva este pur si simplu terifianta. Navele si fiintele extraterestre sunt acceptabile în fictiune, dar sunt extrem de greu de procesat sau integrat în viata noastra de zi cu zi.
Am ajuns la un punct de cotitura – spune Mellon. Acum avem un efort de sus în jos al DoD, îmbratisat la cele mai înalte niveluri. Aceasta este o situatie fara precedent, o situatie fundamental diferita de ceea ce a fost pâna acum. Capacitatile tehnice ale DoD, care vor fi folosite pentru a ajuta la identificarea UAP si pentru a determina caracteristicile si intentia acestora sunt atât de precise si extinse încât ne putem astepta la progrese majore în urmatorii câtiva ani. Mai mult, în proiectele de lege aflate în asteptare în Congres, vizând DoD si comunitatea de informatii, exista prevederi istorice privind avertizorii dispusi sa divulge fapte anterior clasificate, prevederi care se bucura de un sprijin larg. Odata adoptate, acestea vor permite Congresului sa afle adevarul acuzatiilor de lunga durata conform carora guvernul SUA ar fi în posesia unor tehnologii extraterestre recuperate. În acelasi timp, legislatia în curs va cere revizuirea informatiilor clasificate referitoare la UAP care dateaza de la sfârsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Mellon spune ca este deja la curent cu un numar de persoane care pretind ca vor depune marturie despre existenta unei tehnologii extraterestre recuperate sau care iau în considerare sa faca acest lucru.
Prin eforturile de colectare tehnice ale guvernului SUA îndreptate catre UAP si prevederile de amnistie si de revizuire a documentelor care urmeaza sa fie adoptate în curând, perspectivele de a gasi raspunsuri la misterul UAP sunt reale si cresc rapid.
Dar ce se va întâmpla daca gasim dovezi concludente ca unele UAP sunt manifestari ale tehnologiei extraterestre? Descoperirea ca nu suntem singuri ar putea functiona în marele avantaj al speciei noastre. Impactul unui anunt autoritar din partea guvernului SUA sau a unui grup de lideri mondiali, ca unele UAP sunt de origine extraterestra, ar fi, fara îndoiala, cel mai important din istoria omenirii.
Ce poate fi mai profund, mai interesant, mai transformator decât descoperirea unor fiinte biologice (fie si de siliciu) care par magice prin stiinta si tehnologia pe care o stapânesc? Contactul ar putea relansa întelegerea legilor naturii, punând la îndemâna omenirii puteri nebanuite. Cunoasterea faptului ca suntem monitorizati de una sau mai multe civilizatii misterioase ar putea reformula si paradigmele de securitate internationala, înlocuind rivalitatile cu noi aliante.
O dovada ca nu suntem singuri în cosmos ar putea reînnoi accesul la miracolele si misterele alungate de atacul secularismului si al stiintei. Dupa cum a observat odata Arthur C. Clarke: „Peste întinderile spatiului se afla materiile prime ale imaginatiei. Stranietate, mirare, mister si magie – aceste lucruri care nu cu mult timp în urma pareau pierdute pentru totdeauna, se vor întoarce curând în lume.”
Pentru Mellon, întrebarea lui Fermi: „unde este toata lumea” este îndreptata mai degraba catre umanitate, spre oamenii de stiinta si jurnalistii care ignora datele UAP, decât spre extraterestrii care se pare ca au fost de fapt tot timpul aici, examinându-ne pe îndelete.
Daca nimic altceva – afirma Mellon în încheiere – putem fi cel putin cu totii de acord ca adevarul despre UAP este din ce în ce mai la îndemâna. El spera ca tot mai multi oameni de stiinta, jurnalisti si oficiali guvernamentali vor lasa deoparte stigmatizarea UAP si vor lua în considerare, cât mai obiectiv posibil, corpul tot mai mare de dovezi UAP si potentialele sale implicatii.
DAN D. FARCAS
Magazin istoric • 13-12-2022, 00:01:17 • 327 vizualizari
Covid • Facebook • HotNights • Auto Info • Stiri Alexandria • Licitatii Publice • 8726 articole • 111 documentare • 522 melodii • 888 bancuri