De ce există atâţia nostalgici ceauşişti/comunişti printre tinerii care n-au cunoscut ororile comunismului
Nici nu ştiţi câţi profesori plângeau (şi plâng) după dictatura ceauşistă criminală, cea care i-a ţinut pe români în întuneric, frig, foame, izolaţi de lumea civilizată, terorizaţi de Securitate.
Şi, vorba aia, profesorii sunt luminile comunităţii (oare chiar sunt?). Cel puţin prin mediul rural, în anii ’90, poate şi astăzi, peste 80% dintre aşa-numitele cadre didactice plângeau după regimul ceauşist criminal, un regim al minciunii, un fel de putinism adaptat la realităţile mioritice.
Dacă tot se întreabă unii de unde nostalgia la cei tineri faţă de ceauşism/comunism, răspunsul are mai multe coordonate, dar cu siguranţă unul dintre ele este faptul că, la şcoală, profesorii n-au mişcat un deget pentru a arăta copiilor ororilor comunismului, acel sistem diabolic inventat de evreul Karl Marx, un beţivan şi un pierde-vară (ăsta n-a lucrat nicăieri, niciodată, fiind un parazit întreţinut din banii lui Engels, un alt german demonic, precum au fost şi alţii în secolele 19-20).
Nostalgicii ceauşismului criminal de la catedră sunt, în general, minţi limitate, mulţi dintre ei având o sărăcie de limbaj înfiorătoare. Între textele unor profesori – de la ţară, din anii ’90 – şi textele unui căruţaş cu 8 clase şi alea promovate cu medii de 4,5 nu era nicio deosebire. Ăştia sunt luminile satului, domnu’ Trandafir şi alte lozinci de rahat.
Prin anii ’90, participam la un cerc pedagogic într-un mic orăşel roşu din nordul Moldovei, fiind la acea vreme un tânăr profesor care, chiar dacă a studiat în comunism (am absolvit facultatea în 1989), şi-a permis luxul de a nu crede minciunile comuniste şi a gândi dincolo de paradigma criminală comunistă.
Ei bine, la acel cerc pedagogic mi-a zgâriat timpanul laudele pe care o doamnă profesoară le aducea regimului criminal comunist, vânturând tot felul de lozinci auzite la lecţiile de îndoctrinare (spălarea creierelor) comuniste. Mi-am permis atunci să-i atrag atenţia doamnei profesoare (?) că, în felul acesta, cu aceste elogii aduse ceauşismului criminal, scuipă efectiv pe memoria tuturor inocenţilor ucişi de comunişti, pe memoria zecilor de mii de români deportaţi şi întemniţaţi de comuniştii veniţi pe tancurile lui Stalin. Tovarăşa profesoară n-a avut replică, ‘da m-a privit cu ură proletară pe care n-am s-o uit niciodată.
După ce am plecat de la cercul pedagogic, o altă doamnă profesoară, cu care eram oarecum coleg (lucra la o şcoală alăturată), mi-a spus că nu trebuia să-i spun nimic respectivei doamne doarece (citez din memorie) „doamna profesoară este foarte respectată în localitatea rurală de unde vine”. Wau!
Da, comuniştii sunt foarte respectaţi în Moldova roşie. Acea regiune în care AUR-olacii şi şoşocarii zburdă în voie, cu ideile criminalului de război Putin în cuget şi în muget. Ăştia, respectaţii din Moldova, oricând l-ar ucide sau întemniţa pe unul ca mine, declarându-l „duşmanul poporului”. Al cărui popor? Păi, al poporului care dă, pentru reveni la ideile de început şi a închide cercul, profesorii cărora le „datorăm” iubirea unora faţă de călăii neamului românesc, ceauşiştii/comuniştii.
Citeşte şi articolele:
A Saptea Dimensiune • 29-06-2024, 00:00:39 • 338 vizualizari
Covid • Facebook • HotNights • Auto Info • Stiri Alexandria • Licitatii Publice • 23624 articole • 111 documentare • 531 melodii • 888 bancuri