Cum a apărut margarina, alimentul ieftin creat pentru soldați și săraci
Prezentă în frigiderele multor oameni din întreaga lume, margarina are o istorie lungă și controversată, iar inventarea ei îl implică inclusiv pe împăratul Napoleon al III-lea, nepotul lui Napoleon Bonaparte.
Denumirea de „margarină” își are originile într-o descoperire făcută de un chimist francez în 1813. Atunci, savantul Michel Eugène Chevreul a descoperit un nou acid gras pe care a decis să îl numească „acide margarique”.
Margarina, mâncare ieftină pentru soldați și săraci
Câteva decenii mai târziu, împăratului Napoleon al III-lea se confrunta cu o problemă: cum să micșoreze costurile alimentației distribuite populației.
Napoleon al III-lea oferit o recompensă pentru cel ce putea inventa un înlocuitor ieftin pentru unt. Chimistul Hippolyte Mège-Mouriès a acceptat provocarea și acreat o substanță pe care a numit-o „oleomargarină”, denumire scurtată apoi la „margarină”.
În 1869, Mège-Mouriès a brevetat procesul de creare a margarinei și a câștigat premiul oferit de Napoleon al III-lea.
Oleomargarina lui Mège-Mouriès era alcătuită în principal din seu de animal, sare, sulfat de sodiu, acid gastric de porc și puțină smântână, toate încălzite și amestecate într-o substanță asemănătoare cu untul.
În această etapă a istoriei sale, margarina avea mai degrabă consistența unui jeleu decât textura cremoasă pe care o știm astăzi. Deși a câștigat premiul lui Napoleon al III-lea, produsul nu a fost fabricat la scară largă.
Margarina ajunge la Unilever
În 1871, Mège-Mouriès a vândut brevetul companiei olandeze Jurgens. Ulterior, aceasta s-a transformat în faimoasa companie Unilever, care este și astăzi principalul producător de margarină pe plan mondial.
Această companie a îmbunătățit rețeta și tehnicile lui Mège-Mouriès și a creat o piață internațională pentru margarină. A construit fabrici în Germania, Norvegia, Austria, Suedia, Danemarca, Norvegia și Anglia.
Oamenii de afaceri olandezi și-au dat seama că, pentru a vinde produsul ca înlocuitor al untului, trebuia ca margarina să semene cât mai mult cu untul. Pe lângă îmbunătățirea texturii, au avut și misiunea de a-i schimba culoarea.
În mod normal, margarina este albă, însă oamenii de știință din laboratoarele companiei au decis să îi imprime produsului tartinabil o tentă gălbuie, pentru ca viitorii clienți să o asocieze cu untul.
Războiul dintre unt și margarină
Războiul dintre unt și margarină începuse. Scriitorul Mark Twain a relatat replica unui om de afaceri american pe care o auzise în timpul unei călătorii pe mare:
„Acum producem oelomargarină cu tonele. Și o putem vinde atât de ieftin, încât toată țara trebuie să o cumpere, nu o poate evita. Untul nu are nicio șansă în această competiție.”
Însă diverși politicieni americani, îmbogățiți de industria produselor lactate, au adoptat Legea oleomargarinei din 1886, care stabilea un impozit de doi cenți pe fiecare kilogram de margarină vândut.
Această taxă avea menirea să descurajeze vânzările de margarină în favoarea untului. În Canada, situația era mult mai gravă pentru fanii margarinei; producerea și vânzarea margarinei au fost scoase în afara legii din 1886 până în 1948.
În aceeași perioadă, în special în statele americane unde industria lactatelor avea o mare influență, colorantul galben folosit de producătorii de margarină a fost scos în afara legii.
În alte state, margarina trebuia să aibă o culoare distinctă (roz, de exemplu) care să o deosebească de unt. De asemenea, au fost difuzate reclame care susțineau că margarina conținea arsenic sau că era făcută din cadavre de pisici.
Cu toate acestea, principalul tip de grăsime folosit în margarină era pe cale să se schimbe. Penuria de seu și noile tehnici de hidrogenare a materiei vegetale au dus la înlocuirea seului cu uleiurile din plante.
Între 1900 și 1920, margarina era făcută dintr-un amestec de grăsimi animale și uleiuri vegetale.
Al Doilea Război Mondial asigură popularitatea margarinei
În timpul Marii Crize Economice, urmată de raționalizarea mâncării din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial au dus la reducerea și mai accentuată a stocurilor de grăsime animală.
La mijlocul anilor ’40, margarina cu grăsime animală nu mai exista, fiind total înlocuită cu margarina din uleiuri vegetale. La popularitatea margarinei a contribuit în special cel de-Al Doilea Război Mondial, perioadă în care untul era aproape imposibil de găsit.
La începutul anilor ’50, interdicțiile cu privire la coloranți au dispărut din SUA, iar producătorii de margarină și-au putut vinde produsul în nuanțe foarte asemănătoare cu a untului.
De atunci, producătorii au depus eforturi să facă margarina mai bună pentru sănătate, precum interzicerea folosirii grăsimilor trans, care predominau în compoziție.
Dar margarina este încă departe de a fi un produs benefic pentru sănătate, în pofida popularității pe care o are în întreaga lume.
Incredibilia • 24-01-2023, 12:01:11 • 994 vizualizari
Covid • Facebook • HotNights • Auto Info • Stiri Alexandria • Licitatii Publice • 14125 articole • 111 documentare • 531 melodii • 888 bancuri