Cine-mi va plăti mie pensia?
În România anului 2019 trăiesc 5,2 milioane pensionari, conform datelor Institutului Național de Statistică. Pensiile încasate de către aceștia sunt plătite de către stat prin contribuțiile încasate lunar de la cei aproximativ 5,5 milioane de angajați.
Sistemul de pensii este bazat pe principiul solidarității între generații. Cei aflați în activitate plătesc lunar contribuții sociale, iar cei ce nu se mai află în câmpul muncii primesc în acest fel pensia. Intermediarul acestui transfer este statul.
Statul decide cuantumul sumelor ce fac obiectul transferului contribuțiilor și cei ce încasează aceste contribuții, pensionarii. De asemenea, tot statul decide vârsta de pensionare sau stagiul de cotizare.
Sistemul de pensii a fost asemănat de către mulți economiști cu o schemă Ponzi. Pentru a funcționa, sistemul de pensii de stat trebuie alimentat în permanență cu resurse (contribuții sociale), care apoi sunt redistribuite de către... stat. În practică nu există un fond de pensii, ci o autoritate (statul) care colectează banii plătiți de către angajați și apoi îi transferă către pensionari. Banii din contribuțiile sociale nu sunt investiți de către stat, nu sunt economisiți, statul nu îi „înmulțește” pentru ca viitorul pensionar să aibă posibilitatea de a beneficia de o pensie care să îi permită un trai decent.
De asemenea, acest sistem funcționează doar când numărul angajaților îl depășește pe cel al pensionarilor, când există mai mulți oameni aflați în câmpul muncii decât cei ieșiți din activitate.
Este creată, astfel, o relație de
interdependență între angajați, pensionari și stat, în care acesta din
urmă fixează regulile după care funcționează întregul proces.
Imaginați-vă două grupuri A (angajați) si B (pensionari). Cei din
grupul A plătesc lunar contribuții sociale, din care cei din grupul B
își primesc pensia, prin intermediul statului, care fixează regulile
acestui proces.
În România avem din ce în ce mai puțini angajați (grupul A) din cauza sporului natural negativ, a emigrației, dar și a faptului că în fiecare an tot mai mulți români ajung la pensie și trec din grupul A în grupul B. În lipsa contribuțiilor sociale sistemul nu putea exista. Pensia publică este o taxă, nu un beneficiu.
Acest sistem are două dezavantaje majore. Prin intermediul său statul redistribuie o parte din bani, fără a crea plusvaloare. De aceea sistemul de pensii Pilon 1 nu este un fond, ci doar un sistem de redistribuire.
De asemenea, partidele politice caută mereu a atrage de partea lor electoratul aflat în grupul B, prin promisiuni electorale de majorare a pensiilor. Politicienii folosesc aceste promisiuni pentru a câștiga voturi și putere. Astfel se creează o relație de dependență între politicieni și acele grupe vulnerabile din societate, prin care cei din grupul B, pensionarii, își pierd din independență fiind tentați să voteze acei politicieni ce promovează un discurs populist, demagogic. Se creează în acest mod o clasă captivă de cetățeni.
De multe ori îi auzim pe părinții sau pe bunicii noștri afirmând că au contribuit zeci de ani la fondul de pensii. Deși sună cinic, ei au contribuit nu la un fond de pensii, ci prin mecanismul redistribuirii au plătit pensiile celor ce nu se mai aflau în activitate în acel moment. Fiecare dintre ei plătea contribuții lunar, dar fără a acumula sume de bani într-un cont pentru viitor sau într-un fond. Ei plăteau pensiile celor ieșiți din activitate, la fel cum și noi, cei aflați acum în activitate, le plătim pensiile bunicilor și părinților noștri prin contribuțiile lunare reținute de către stat.
Dar sistemul de redistribuire funcționează atâta vreme cât numărul celor aflați în activitate depășește numărul pensionarilor. Iar în România se întâmplă exact invers. Într-un viitor nu foarte îndepărtat vom avea mai mulți pensionari decât angajați în România.
Dacă ne uităm pe piramida demografică a României observăm că aceasta arată de fapt ca un brad.
Se observă că la baza piramidei, în segmentul 0-19 ani sunt mai puțini români decât în segmentul 20-65 ani. În viitor, cei aflați în intervalul 0-19 ani vor intra în câmpul muncii și vor vira lunar prin intermediul statului, contribuții sociale, sume din care vor fi plătite pensiile celor ieșiți din activitate.
Însă sistemul acesta nu este unul sustenabil, va intra în colaps din cauza reducerii numărului de participanți. În România se nasc din ce în ce mai puțini copii, iar emigrarea accentuează această gravă problemă.
Care este soluția la această problemă?
În cadrul unei conferințe organizată de către CFA Society România, desfășurată în Aula Magna din cadrul Academiei de Studii Economice din București, în data de 13 decembrie 2019, s-a atras atenția în legătură cu faptul că în România pensionarii nu au certitudinea existenței unui fond de acumulare din care se plătesc pensii, ci depind de alocările bugetare anuale pentru pensiile de Pilon 1.
Conform CFA România, pilonul 2 de pensii reprezintă o bună opțiune de maximizare a veniturilor viitorilor pensionari. De asemenea, asigurarea unor venituri din surse independente sau complementare bugetului de stat va duce la câștigarea independenței financiare a viitorilor pensionari, aceștia nefiind dependenți de decizii politice sau de promisiuni demagogice, populiste.
De asemenea, este necesar ca procentul aferent contribuțiilor lunare la pilonul 2 de pensii să fie majorat conform legii la 6%, de la nivelul actual de 3,75%, iar pe viitor acesta va trebui majorat chiar mai mult pentru a avea certitudinea că românii vor beneficia de o pensie care să le permită un trai decent atunci când nu se vor mai afla în activitate.
Astfel, viitorii pensionari vor beneficia de pensii ce nu vor depinde de decizii politice, va fi ruptă această legătură nesănătoasă dintre discursul demagogic, populist și cei ieșiți din câmpul muncii.
De asemenea, o întrebare pentru cititori. Știți ce sumă ați fi avut acumulată într-un cont personal dacă pe parcursul vieții profesionale ați fi virat acele contribuții sociale către un veritabil fond de pensii, cu acumulare, nu către sistemul de pensii de stat?
Faceți un simplu calcul și veți fi uimiți când veți afla că la un salariu mediu pe economie, suma economistă depășește echivalentul a peste 113.000 de mii de euro. Mă repet, la un salariu mediu. Calculul este unul simplu:
1291 lei (suma plătită lunar în contul pensiei noastre de angajator pentru un salariu mediu pe economie) x 12 luni x 35 ani (stagiu complet de cotizare) = 542.220 lei. La un curs de 4,77 lei/eur această sumă este echivalentul a peste 113.000 euro. Dacă am vira, însă această sumă către un veritabil fond de pensii ce ar investi acești bani, nu către stat, timp de 35 de ani, atunci valoarea contului nostru ar putea depăși această sumă.
Asta am fi putut avea dacă nu statul, ci fondurile de pensii, ar fi gestionat sumele de bani pe care le plătim lunar la bugetul de stat.
Dacă sistemul actual nu va fi reformat, pensia viitorului va fi mai mică, mai scumpă și... mai târziu.
Internet • 17-12-2019, 12:06:36 • 711 vizualizari
Covid • Facebook • HotNights • Auto Info • Stiri Alexandria • Licitatii Publice • 14073 articole • 111 documentare • 531 melodii • 888 bancuri