Blogosfera

Autoritatile nationale si internationale permit folosirea in industria alimentara a aproximativ 300 de aditivi, recunoscuti pe plan global sub numele de E-uri, care fac mancarea sa arate mai bine, sa aiba un gust mai placut si sa reziste timp indelungat pe rafturile magazinelor, toate astea la un pret atractiv. Ce-i drept, o parte din E-uri provin din surse naturale si nu reprezinta un risc pentru sanatate. Dar majoritatea colorantilor, indulcitorilor, aromelor artificiale sau “identic naturale”, conservantilor, acizilor, agentilor de maturare, de inalbire si emulsificatorilor sunt produse sintetice, de laborator, folosite mai ales in produsele industrializate. Desigur, regulile impuse de autoritati prevad ca niciun aliment sa nu contina cantitati periculoase dintr-un anumit aditiv. Cu toate acestea, adunand cantitatea unui anumit E din mai multe alimente consumate de-a lungul unei zile, ajungem uneori sa depasim cu mult nivelul “sigur” de aditivi si, prin urmare, ne punem in pericol sanatatea.

Majoritatea colorantilor sunt nocivi

Unul dintre criteriile cele mai sigure pentru a evita consumul unor alimente periculoase este culoarea. Mai precis, cu cat un aliment are o culoare mai intensa, intr-un mod evident nefiresc, cu atat este mai riscant pentru sanatate si, prin urmare, ar trebui sa-l eviti. Spre exemplu, in timp ce unii coloranti provin din insecte, cum este carminul (numit si E120, cosenila sau acid carminic), altii sunt extrasi din plante potential periculoase, cum este indigotina (E132, carmin indigo sau blue no 2), care se foloseste, in special pentru colorarea hainelor, mai ales pentru nuantarea blugilor. Printre cele mai nocive alimente cu coloranti se numara sosurile, bomboanele, toppingurile, cremele prajiturilor, mezelurile, bauturile racoritoare si cele alcoolice.

Nu doar alimentele, ci si o mare parte din medicamente contin E-uri.

Ce pot face in organism Cea mai mare temere a noastra in legatura cu alimentele care contin E-uri periculoase este teama de cancer. Dar specialistii ne atrag atentia ca nu doar alimentele care contin aditivi cu potential cancerigen ar trebui excluse din dieta. Pentru ca si restul E-urilor sunt periculoase. Spre exemplu, cele sintetice pun la grea incercare stomacul, pancreasul si ficatul care, nefiind obisnuit sa metabolizeze produsi artificiali, trebuie sa “lucreze” mai mult, consumand cantitati mari de energie. Prin urmare, primul care are de suferit de pe urma consumului de alimente procesate este metabolismul. Insa E-urile sunt periculoase si pentru glandele endocrine, in special pentru tiroida, unele dintre ele ducand la formarea nodulilor tiroidieni. Unele dintre E-uri, cum este E320 (butilhidroxianisolul sau BHA), cresc nivelul colesterolului “rau” in organism, ceea ce favorizeaza ingustarea vaselor de sange si, in timp, duce la aparitia bolilor cardiovasculare. Alte E-uri, neputand fi procesate in intregime de ficat, ajung in sange si determina reactii din partea sistemului imunitar, ceea ce determina instalarea alergiilor. In cazul copiilor care consuma cantitati mari de alimente bogate in aditivi, exista un risc crescut de a dezvolta ADHD, cunoscut si ca sindrom hiperkinetic cu deficit de atentie. Aceasta este o tulburare psihica de comportament, tot mai frecventa, care ii impiedica pe copii sa invete.

Ce este falsul alimentar

Se considera ca un aliment este falsificat daca: - orice constituent valoros a fost partial sau total eliminat din formula originala; - orice substanta a fost substituita partial sau total; - orice defect a fost ascuns, in orice maniera; - orice substanta a fost adaugata, amestecata sau ambalata pentru a mari volumul sau greutatea si a reduce calitatea; - se utilizeaza ingrediente si aditivi neadmisi sau in doze mai mari decat cele reglementate; - produsul este aranjat sa para a fi mai bun sau mai valoros decat este in realitate. Din cele 317 E-uri utilizate in Uniunea Europeana si, implicit, in Romania, doar aproximativ 100 sunt considerate inofensive.

E-urile sunt impartite de specialisti in trei mari categorii: inofensive, suspecte (cele mai multe) si periculoase. Desi numarul aditivilor catalogati drept periculosi este destul de mare (in jur de 50 de E-uri), cinci dintre ei sunt considerati drept cei mai riscanti pentru sanatate. 1 Colorantii chimici, dintre care ar trebui exclusi: - E102 (tartrazina, yellow no 5) si E104 (galben de chinolina, yellow no 10), care se gasesc in bauturi alcoolice si nonalcoolice, fructe si legume confiate, produse de cofetarie, inghetata, glazuri, creme, biscuiti de culoare galbena, branza topita, supe instant, snacksuri, sosuri, maioneze. - E150 B, C, D (carameluri), prezent in aproape toate dulciurile, in berea neagra, dar si in whisky. - E133 (albastru briliant) se gaseste in special in bomboane, sucuri si in guma de mestecat. - E122 (azorubina, carmoizina), colorant rosu prezent in dulciuri, creme, bauturi si in foarte multe preparate din carne. 2 E320 (butilhidroxianisolul sau BHA) este un conservant care se gaseste in unele unturi, produse din carne, guma de mestecat si in bere. Potrivit Agentiei de Cercetare a Cancerului din SUA, este o substanta cancerigena. 3 Sulfitii (E220-E228) se gasesc in mai toate produsele de pe piata, dar cu precadere in vin. Incetinesc absorbtia vitaminei B1 in organism si provoaca afectiuni intestinale. Aditivii alimentari nu au valoare nutritiva. Ei sunt adaugati produselor alimentare cu diferite scopuri: de colorare, de conservare, de afanare etc. Potrivit celor mai noi rapoarte ale organizatiilor internationale, una dintre cauzele principale ale imbolnavirilor (de cancer, de diabet, de boli cardiovasculare, de boli ale tubului digestiv, de alergii etc.) o constituie consumul alimentelor imbogatite cu substante artificiale. In listele internationale, aditivii sunt clasificati in 25 de categorii si numerotati specific. Iata numai cateva exemple: coloranti – pentru a schimba sau a da culoare (E100-E182); conservanti – substante ce prelungesc perioada de pastrare a alimentelor (E200-E297); emulgatori – asigura un amestec omogen intre apa si grasimile alimentare (E400-E496); acidifianti – substante care cresc aciditatea alimentelor, imprimandu-le un gust acru (E300-E390); edul-coranti – substante utilizate pentru a da gust dulce alimentelor (E900-E999). Lista poate continua, deoarece exista multe alte substante chimice adaugate alimentelor. Consumul indelungat de produse alimentare cu aditivi sintetici poate produce organismului uman mari daune. De aceea, trebuie sa citim etichetele produselor si sa optam pentru o hrana cat mai naturala.

Cele mai riscante substante din farfurie

Din pacate, chiar daca eviti pe cat posibil alimentele cu E-uri, tot nu ai certitudinea ca ceea ce mananci nu este riscant pentru sanatate. Asta pentru ca unele substante chimice nocive nu se regasesc pe nicio eticheta. Ba mai mult, o parte din chimicalele toxice provin din ambalajul unor produse considerate bune, iar pentru altele suntem vinovati noi insine, pentru ca acestea rezulta din modul in care preparam mancarea.

Ambalajele nu sunt sigure

Aluminiul se gaseste peste tot: in apa, in sol, in aer. Implicit, acest metal ajunge, in cantitati foarte mici, si in fructele si in legumele cultivate in soluri cu un nivel crescut de aluminiu. Din pacate, in privinta legumelor si fructelor cu aluminiu nu putem face prea multe. Insa putem totusi limita nivelul de aluminiu ingerat evitand ambalajele care contin aluminiu. Unele lactate au pe interiorul cartonului in care sunt ambalate aluminiu, pentru pastrare indelungata. Specialistii spun ca lactatele, avand o consistenta grasa, absorb o cantitate mare de metale. Prin urmare, este cel mai periculos sa bem lapte din cutii cu aluminiu. Insa si alimentele impachetate in folie de aluminiu sau alimentele preparate la cuptor in aceasta folie absorb metalul si, astfel, in sange ajunge o cantitate mare de aluminiu. Dozele de peste 8 grame de aluminiu pe zi, in cazul unui adult, duc la afectiuni ale sistemului nervos central, cum sunt Parkinson, Alzhei-mer si la encefalopatia dializatilor (o forma de dementa specifica persoanelor care fac dializa). De asemenea, aluminiul mai este de vina pentru aparitia anemiei si osteomalaciei (oase moi si casante). Utilizare – Bisfenolul A se foloseste la lentilele de ochelari, DVD-uri si la ambalajele alimentelor.

Vasele antiadezive, surse de otravuri

Un studiu efectuat de cercetatorii de la Universitatea Exeter din Marea Britanie arata ca vasele antiadezive produc prin incal-zire o substanta numita PFOA. Aceasta afecteaza functionarea glandei tiroide atat prin inhalarea fumului, cat si prin consumul alimentelor preparate in astfel de vase de bucatarie. Prin prepararea la temperaturi inalte a alimentelor bogate in proteine (carnea) sau a legumelor bogate in carbohidrati (painea, cartofii etc.), ia nastere acrilamida. Specialistii spun ca aceasta substanta este neurotoxica si cancerigena. Nici gratarele facute prin prajirea carnii direct deasupra focului nu sunt sanatoase, sustin nutritionistii. Prin arderea grasimilor se produc dioxine care, pe termen scurt, dau leziuni cutanate, iar pe termen lung determina slabirea sistemului imunitar si afecteaza glandele endocrine si sistemul nervos. Si prin afumarea carnii se produc substante nocive, numite hidrocarburi aromatice policiclice (PAH), mai ales daca s-a folosit fumul de lemn sau de carbuni. Expunerea indelungata la PAH duce la mutatii genetice sau chiar la cancer.

Plasticul, la fel de periculos

Bisfenolul A este o substanta descoperita in anul 2002, care se gaseste in cantitati mari in ambalajele din plastic. Statisticile Centrului pentru Preventia si Controlul Bolilor din SUA arata ca aproximativ 93 la suta din populatie prezinta in sange aceasta substanta. Bisfenolul A simuleaza estrogenul, hormonul sexual feminin, si afecteaza in primul rand glandele endocrine, fiind considerat vinovat pentru o mare parte din cazurile de infertilitate, de cancer mamar si de pubertate precoce la adolescente. Semicarbazidele (SEM) se gasesc in alimentele ambalate in borcane de sticla cu capac metalic captusit cu plastic. In cadrul unor studii efectuate pe soareci de laborator, cercetatorii au observat ca semicarbazidele au efect cancerigen moderat. Metil-benzofenonele sunt substante regasite in cerneala cu care sunt desenate ambalajele, in special cele ale cerealelor pentru copii. Desi aluminiul se gaseste peste tot in jurul nostru, din alimentatie asimilam cea mai mare cantitate de metal.

Chimicalele ne imbolnavesc

- Ftalatii si bisfenolul A – pot imita, bloca sau afecta producerea anumitor hormoni, cum sunt estrogenii, androgenii si cei tiroidieni. Efectele sunt problemele de reproducere, fertilitatea redusa, tulburarile de natura neurologica, comportamentala si de dezvoltare. - Unele E-uri, acrilamida si semicarbazidele – sunt considerate responsabile pentru mai multe tipuri de cancer. - Aluminiul si pesticidele – afecteaza anumite structuri din creier si favorizeaza formarea placilor care inhiba dezvoltarea neuronilor din zonele memoriei. - E-urile din categoria sulfitilor – duc la aparitia astmului. Alte substante chimice, cum sunt cele din floricelele de porumb cu aroma de unt, afecteaza functiile plamanilor.

Unele tipuri de cafea contin o substanta toxica produsa in timpul metabolismului unor ciuperci microscopice sau unor mucegaiuri, numita ochratoxina A. Aceasta substanta se regaseste in special pe boabele verzi, pastrate in conditii improprii. Prin prajirea boabelor de cafea, ochratoxina nu este distrusa, dispar insa gustul si mirosul neplacute produse de aceasta. Un nivel crescut al acestei substante in corp ar putea duce la aparitia tumorilor canceroase. 

Ce poti manca fara probleme

Daca ar fi sa ne luam dupa recomandarile specialistilor in nutritie si dupa toate studiile care apar zi de zi despre substantele nocive din alimente, nu am mai avea cu ce sa ne hranim. Mai mult, nici apa nu am mai bea, pentru ca si apa contine aluminiu si alte substante care, pe termen lung, pot duce la complicatii periculoase pentru organism. Nu mai vorbim de fructele, de legumele si de cerealele care sunt tratate cu pesticide si cu substante care fie grabesc procesul de maturare a plantelor si de coacere a fructelor, fie le dau o culoare mai intensa. Asa se explica, de exemplu, de ce unele rosii sunt perfect colorate pe exterior, insa par crude pe interior. Tot asa se explica de ce ardeii grasi din gradina bunicii sunt de un verde sau de un galben pal, iar cei de la supermarket par mult mai apetisanti, avand culori similare figurilor de ceara.

Pesticidele intarzie dezvoltarea copiilor

Sucul preparat prin stoarcerea fructelor este cea mai sanatoasa varianta de bauturi racoritoare Pesticidele sunt substante sau amestecuri de substante care distrug atat insectele ce ataca plantele, pomii si cerealele, cat si ciupercile si buruienile care impiedica dezvoltarea acestora. Deoarece sunt menite sa distruga unele organisme vii, pesticidele implica un oarecare risc si pentru animale, pentru mediul inconjurator, dar si pentru omul care le consuma. Cele mai multe pesticide sintetice actioneaza asupra sistemului nervos, favorizand instalarea unor boli grave, precum Parkinson si alte afectiuni degenerative. In cazul copiilor, expunerea prelungita la pesticide sau consumul frecvent al alimentelor tratate chimic pot duce la tulburari de dezvoltare, la malformatii sau la probleme legate de fertilitate mai tarziu in viata la noi in tara ocupa doar unu la suta din piata alimentelor, produsele bio sunt cea mai buna solutie pentru a evita pericolele reprezentate de substantele toxice. Acestea provin din culturi netratate cu pesticide, sunt mai putin colorate, dar au un gust mai natural. Si carnea si produsele lactate bio sunt de preferat, pentru ca acestea nu contin nici hormoni, nici antibiotice (cu care sunt tratate, de obicei animalele) si, in plus, animalele de la care provin au fost hranite la randul lor cu mancare netratata. De asemenea, alimentele organice sau bio nu trebuie sa contina aditivi artificiali, ceea ce le face sa se altereze mai repede decat cele obisnuite. Conservantii chimici sunt inlocuiti cu cei naturali, cum este, de exemplu, acidul lactic. Pentru a se conserva, unele alimente sunt tratate termic. Si alimentele pe a caror eticheta este inscrisa mentiunea “integral” sunt o alternativa sanatoasa la alimentele industriale. Acestea sunt, in general, alimente neprocesate si nerafinate.

Alege ouale care au inscris pe coaja un cod care incepe cu cifra 0, 1 sau 2, in niciun caz 3.

Care sunt dovezile calitatii Indiferent ce scrie pe ambalajul unui produs alimentar, pentru a te asigura ca mananci sanatos trebuie sa analizezi cu atentie eticheta. Astfel, pe eticheta unui produs organic trebuie sa existe stampila organismului de certificare si sigla nationala pentru produsele din categoria bio sau organic. In plus, minimum 90 la suta din ingrediente trebuie sa fie ecologice si maximum 10 la suta sa fie aditivi naturali. Chiar daca nu sunt bio sau organice, produsele lactate mai sigure sunt cele cu o stampila ovala, care atesta ca respectivul produs corespunde nu doar standardelor tarii noastre, ci si celor ale Uniunii Europene. Lactatele cu stampila rotunda sunt cele certificate doar local.

Aditivi pentru un gust mai bun

O echipa de cercetatori polonezi si spanioli a propus introducerea in alimentele care contin polifenoli (ceai verde, coaja de struguri etc.) a unui aditiv care sa le modifice gustul specific amarui. Potrivit acestora, majoritatea oamenilor evita sa consume astfel de alimente tocmai din cauza gustului usor amar. Cu toate acestea, propunerea lor nu a fost inca aprobata, deoarece agentul de ingrosare pe care ar vrea sa-l introduca in alimentele sanatoase le-ar putea anula acestora efectul benefic. O mare varietate de produse alimentare sanatoase sunt caracterizate ca alimente functionale. Acestea includ o serie de componenti, nutrienti sau non-nutrienti, care afecteaza functii ale organismului relevante pentru starea de bine si pentru reducerea riscului de imbolnavire. Din punct de vedere grafic, alimentele functionale pot fi: alimente naturale in care unul dintre componenti a fost imbogatit (fortifiat) natural in conditii speciale de crestere; alimente ale caror componente au fost adaugate pentru a aduce beneficii sanatatii intestinelor (de exemplu, inocularea laptelui cu bacterii probiotice selectionate la fabricarea iaurtului); alimente din care au fost extrase componente cu efect negativ asupra sanatatii (de exemplu, reducerea continutului de acizi grasi saturati; alimente in care natura unuia sau mai multor componente a fost modificata bio-chimic pentru a induce efecte benefice (de exemplu, hidroliza proteinelor in alimentele pentru copii, pentru a reduce incidenta alergiilor) si alimente in care bio-disponibilitatea unuia sau mai multor componente a fost imbunatatita, pentru a permite o absorbtie mai buna a componentelor benefice.