Blogosfera

La sfârşitul lui noiembrie 1989, pe o vreme geroasă, Nadia Comăneci a participat la o petrecere în vestul țării, la Cenad, în județul Timiș.

După câteva ore, însoțită de românul Constantin Panait, a plecat spre Ungaria, împreună cu o călăuză și alți câțiva români care voiau să fugă din România comunistă.

Zona de frontieră, în mod paradoxal, nu era păzită de nicio formațiune de grăniceri. Micul grup a trecut granița pe la Beba Veche, apoi și-a continuat drumul spre Austria. Nadia a traversat Ungaria și a ajuns la Ambasada Statelor Unite ale Americii din Viena, unde i s-au făcut pe loc formele de plecare și a primit, ea și însoțitorul ei, bilete de avion. Gimnasta a urcat într-o aeronavă privată, care și-a întârziat cu o oră plecarea, special pentru ea, cu destinaţia New York.

Sosirea pe aeroportul Kennedy a coincis cu momentul când la Malta avea loc întâlnirea istorică dintre George Bush și Mihail Gorbaciov. Televiziunea americană a întrerupt acest moment pentru a transmite în direct sosirea Nadiei în America. Ajunsă pe aeroport pe 1 decembrie 1989, la ora 4.00, Nadia a susținut o conferință de presă. Arhivele televiziunilor americane păstrează imaginile: „Vreau să spun doar câteva cuvinte. Mă bucur foarte mult pentru că mă aflu în America, de mult m-am pregătit pentru acest drum. Aş vrea să mulţumesc prietenului meu pentru că a făcut acest lucru posibil. El este cetăţean american şi trăieşte în America. Am dorit să am o viaţă liberă!“

Constantin Panait, însoțitorul Nadiei, fusese taximetrist la București, avea 35 de ani și fugise din țară la începutul anilor ’80. Era căsătorit cu o româncă, locuia împreună cu soția și cei patru copii mici în Florida și venise în România să își viziteze mama bolnavă. A cunoscut-o pe Nadia și i-a promis că o va ajuta să ajungă în America, promisiune pe care și-a onorat-o, dar evenimentele care au urmat nu au fost deloc onorabile.

Ziarele au publicat povestea evadării Nadiei, deși astăzi circumstanțele par neclare. Gimnasta a participat la mai multe emisiuni tv, iar într-o conferință de presă organizată la Hollywood, Nadia Comăneci și aparentul ei salvator, Panait, le-au spus reporterilor că vor locui împreună în sudul Floridei. Când a fost întrebat dacă are o relație cu bărbatul, s-a înroșit și a răspuns „Și dacă aș avea, ce ar fi?”. Apoi a fost întrebată dacă știe că Panait este căsătorit și că are patru copii.

Nadia și Constantin Panait au locuit la Beachcomber Lodge and Villas din Pompano Beach. Maria, soția bărbatului, avea 25 de ani, și copiii lor, cu vârste cuprinse între 2 și 6 ani, rămăseseră în grija ei. Femeia a participat la celebra emisiune tv Larry King Live de pe CNN și a reușit să atragă de partea ei toată simpatia opiniei publice americane, care s-a poziționat împotriva gimnastei românce și a învinovățit-o public pentru o presupusă relație cu Constantin Panait.

Timp de câteva luni, celebritatea Nadiei a fost tranzacționată de Panait, care îi aranja interviuri pe bani, gestiona sumele câștigate, o îndemna să își vândă imaginea pentru firme obscure de îmbrăcăminte sau săli de sport.

Scăpată de sub influența nefastă a lui Constantin Panait, gomnasta româncă a locuit o vreme în Canada, împreună cu familia lui Alexandru Ștefu, un fost antrenor de rugby stabilit de ani buni acolo.

În iulie 1991, gimnasta a oferit un interviu revistei Flacăra:

„Încep să trăiesc viaţa pe care ar fi trebuit s-o trăiesc la 20. Am prieteni care mă ajută, mă învaţă. Sunt persoane care-mi vor binele. Nu oameni care profită de pe urma mea. Sunt oameni pentru care eu contez ca om.

Mă simt şi aici ca acasă. Montreal-ul e un oraş european. Aici am câştigat cele mai importante medalii ale carierei. De fapt, mă simt ca în a doua casă. Sunt româncă. Tot timpul rămân româncă. Fiecare însă trebuie să locuiască unde vrea. Să plece unde vrea, să aibă unde să revină. Am simţit lipsa familiei, acum au venit, ne-am văzut şi totul a devenit normal. Am călătorit mult, de când eram copil. Călătoria e a doua natură a mea. Asta fac acum: călătoresc, fac bine oamenilor, cu ceea ce sunt, cu ce cred ei despre mine. E important să fii cum cred oamenii că eşti. Cum vor ei să fii!”

A reluat apoi legătura cu fostul gimnast Bart Conner, dublu campion olimpic în 1984, la Los Angeles, și s-a mutat în Oklahoma. Cei doi s-au logodit în 1994 și s-au căsătorit 2 ani mai târziu, la București. În 2006, s-a născut fiul lor, Dylan Paul.

Într-un număr al revistei Italiene „Era Express“ a apărut un reportaj semnat de Brenda Carrington (unul dintre corespondenții publicației respective în SUA), despre Nadia Comăneci. Redăm conținutul acestui articol preluat de presa de la București în 1992:

„Viața Nadiei Comăneci se aseamănă cu cea a unei eroine a unui serial de film, și, din fericire, ca la orice istorie asemănătoare care se respectă, se încheie în mod fericit. Mult slăbită (se referă la greutatea ei n.n.) și în mare formă, fosta fetiță prodigioasa a gimnasticii mondiale surâde fericită alături de Bart Connor, fost campion de gimnastică, omul care a ajutat-o să revină, alături de care se află de un an și jumătate.

Debutând exploziv la vârsta de 14 ani, când a reușit să obțină câteva medalii la Jocurile Olimpice de la Montreal, din 1978, Comăneci a devenit un adevărat idol al planetei. Cu puțin înainte de căderea regimului dictatorial, Nadia a reușit să fugă ascunsă într-un camion cu ajutorul conaționalului său, Constantin Panait, care, după ce a dus-o în Statele Unite ale Americii, s-a dovedit la rândul său un om care a chinuit-o.

„M-a ținut închisă într-o cameră a unui hotel din Los Angeles, povestește Nadia Comăneci, fără să-mi dea posibilitatea de a vorbi cu cineva. M-a determinat să mănânc multă pâine și să beau bere, ceea ce a dus la o creștere serioasă a greutății mele… Apoi m-a constrâns sâ-i cedez suma de 150.000 de dolari și o mașină Mercedes pe care o câștigasem. A fost un adevărat coșmar de care am scăpat datorită lui Bart.“

„Când Nadia a ajuns în SUA, continuă Bart, care de foarte multe ori a fost solicitat să comenteze diferite întreceri sportive la televiziune, în timp ce participam la un show televizat, grație unui mic producător, am reușit să fac cunoștință cu Nadia și imediat i-am oferit o mână de ajutor. Tentativele mele au fost însă obstrucționate de Panait. Cu ajutorul unui bun prieten al meu, Alexandru Ștefu, un român, antrenor de rugby, am reușit să-i înlesnim să ajungă în Canada, unde Nadia Comăneci a fost oaspetele soților Ștefu“.

Din nefericire, un an mai târziu, Ștefu a decedat în urma unui accident stradal“.

Atunci a intervenit Bart, care a adus o schimbare radicală în viața mea, continuă să povestească Nadia. Bart m-a readus în SUA, în localitatea Venice. M-a convins să revin la gimnastică de care aproape uitasem și, grație unui regim alimentar sever, am slăbit opt kilograme. În prezent am un program propriu la un post de televizune în care susțin lecții de gimnastică terapeutică pentru copii“.

Informațiile prezentate se bazeaza pe relatările presei americane din 1989 – 1990 despre fuga Nadiei. Niciuna dintre ele nu vorbește despre presupusa implicare a lui Nicu Ceaușescu.

Imaginile reprezintă capturi realizate din emisiunile tv la care a participat Nadia Comăneci și fotografii apărute în anii ’90.

surse:

Evenimentul Zilei, septembrie 1992

Flacăra, iulie 1991