X

“Albă ca Zăpada”… fără cei șapte pitici se amână. Controversele noului film Disney

Studiourile Disney au anunțat recent că lansarea peliculei “Albă ca Zăpada”, adaptarea modernizată a filmului din 1937 după basmul fraţilor Grimm, a fost amânată pentru anul 2025.

Premiera producției ale cărei interprete principale sunt Rachel Zegler (în rolul prințesei) și Gal Gadot (în rolul reginei malefice) fusese inițial programată pe 22 martie 2024.

Viteazul, Fericitul, Somnorosul, Hapciu, Morocănosul, Sfiosul şi Nătângul nu vor mai fi numiți pitici, ci “creaturi magice,” fiind reimaginați pentru acest remake astfel încât să nu fie lezate persoanele care suferă de nanism, iar Albă ca Zăpada nu mai e, în film, chiar albă ca zăpada, pentru că actrița Rachel Zagler este de origine columbiano-poloneză. În plus, Prințul, deși va apărea în distribuție, nu va mai avea rolul de salvator, deoarece Albă ca Zăpada este o femeie independentă, care poate ieși singură din orice încurcătură.

Despre premiera filmului original „Albă ca Zăpada și cei șapte pitici” (lansat în decembrie 1937 în SUA și în decembrie 1938 la București), Profira Sadoveanu, fiica lui Mihail Sadoveanu scria:

“Evenimentul anului cinematografic e, fără îndoială, Albă ca Zăpada. Acest prim lungmetraj al lui Walt Disney a stârnit curiozitatea întregii lumi care l-a așteptat cu nerăbdare.

— Nu poate fi tot așa de reușit ca un „Mickey Mouse”, spuneau unii.

— E prea lung; are să obosească, ziceau alţii.

Pesimismul a părut că se calmează când a început să ruleze filmul de 90 de minute. Presa străină a înălţat laude genialului Disney. Ca toată lumea, aşteptam şi eu aţâţată să se aducă filmul şi la noi. Cum a prins a se reprezenta pe ecranul cinematografului Scala, am întrebat în dreapta şi-n stânga.

—Am avut o decepţie, a ricanat un snob.

— E ceva extraordinar! Un deliciu, a ciripit o duduie entuziastă.

Bine. Lucrările de valoare ridică totdeauna controverse. Nu m-am emoţionat deloc de impresiile culese. Şi m-am dus să văd filmul cu încredinţarea că un geniu ca Walt Disney nu se poate desminţi.

Cine nu-şi mai aduce aminte de povestea Albei ca Zăpada din Fraţii Grimm? Cu litere „sistem Balila” se explică în româneşte, înainte de a se începe filmul lui Disney, tema basmului. Cred că nu este copil care să nu fi citit măcar o dată Albă ca Zăpada şi nu este om matur care să n-o mai ţină minte. Cât despre mine, am rupt şi ferfeniţit trei volume Grimm şi volumul tot nu-l am în bibliotecă; îl păstrez însă în minte, ca pe-o poezie din şcoala primară ce nu se poate şterge.

Alba ca Zăpada s-a statornicit în amintire cu imaginea şi muzica ei specială…

Oglindă, oglinjoară dragă!

Cine-i mai frumoasă din lumea-ntreagă?

“Albă ca Zăpada” a lui Disney a izbândit acolo unde credeam că nu este izbândă. Arta desenelor animate, care progresează din ce în ce, dacă mai este posibil, nu e îngrădită de nici o lege omenească: actori, decor, mișcări…

Desenatorul e liber să dea curs fanteziei, făurind făpturi fantastice, peisagii extraordinare şi răsturnând toate legile fizice bătându-şi joc de cele trei dimensiuni. Astfel că se găseşte în situaţia cuiva care transpune pe peliculă imaginile jucăuşe şi abracadabrante ce-i colindă prin minte, dând contur precis acelor icoane fugitive şi şterse pe care le avem fiecare în minte şi pe care le visăm adesea în timpul somnului.

Natural, Walt Disney are facultatea excepţională – putem spune genială – de a vedea acele imagini cu un contur şi o culoare uimitoare, într-un chip desăvârşit artistic. Şi are darul atât de rar al desenatorului care poate aşterne pe hârtie ceea ce vede în minte. Dacă mai adăugăm la asta şi facultatea poetică-umoristică, e uşor să înţelegem cum omul acesta minunat e în stare să dea lumii o artă atât de originală şi valoroasă.

Lumea pe care o avem cu toţii în subconştientul dorinţei şi-a visului Disney a pus-o pe ecran, vie, precisă. Şi emoţia noastră merge uimită pe drumul cunoscut pe care toate, însă, au prins viaţă, se mişcă liber, vorbesc, acţionează.

Albă-ca-zăpada e întruchiparea graţiei şi curăţiei feciorelnice. Fiecare mişcare a ei e pas de dans, ca legănarea unei crengi în vânt, ca o plutire de frunză, ca un zbor de pasăre. Frumuseţii ei i se adaugă poporul animalelor şi-a tuturor vietăţilor pădurii ce-o înconjoară cu sufletul bun al celor nevinovaţi. Mişcările şi expresivitatea popândocului micuţ ce se apropie strategic de fata prăvălită în iarbă şi-apoi deodată o ia la fugă de-l mistuie pământul ori posomorala dihorului cu ochelari albi ce priveşte prin oglinda geamului în casă sunt cântecele întregului popor necuvântător ce răspunde cu dragoste atunci când i se acordă dragoste şi încredere.

Apoi, tot umorul şi inventivitatea plină de haz al lui Disney e învestită în cei şapte omuleţi ce-au căpătat sub geniul vestitului artist al ecranului o putere de viaţă extraordinară. În goana filmului ce ni se pare că rulează prea repede nu ştim unde să ne uităm, deşi autorul a avut grijă să distribuie aşa fel mişcarea ca să nu se piardă nimic, şi în general Albă ca Zăpada are un tempo ceva mai potolit ca ameţitoarele „Mickey Mouse”.

Nici nu se putea altfel, căci aici avem de-a face cu o poveste propriu zisă, nu cu o schiţă umoristică ce trebuie să scapere ca o vorbă de haz. Și-apoi, muzica ce ne leagănă sufletul în cunoscuta melodie veche, copilărească, de pe vremea când citeam Grimm… Aş vrea să mai spun multe…

De vrăjitoarea care apare la fereastră, de ne dă flori. De originala idee a lui Disney de a insista asupra procesului de transformare dintr-o regină tânără şi frumoasă într-o babă hidoasă cu răşchitoare în loc de mâini. Apoi de ecoul din fântână. De hulubi. De şoarecele care apare în uşa gaurei lui, stropşindu-se. De păianjenul cu haină vărgată de ocnaş… De musca ce se spală cu săpun şi sforăie pe două note muzicale… De căprioara care sare în două picioare ca un cal nărăvaş… De dansul Nătângului, de ciocnetul capetelor când cei şapte pitici se opresc brusc şi câte şi mai câte, de stai şi te minunezi…

Şi nu te minunezi îndeajuns cum a avut ideea genială şi puterea uriaşă de muncă Walt Disney ca să transpună pe ecran visul şi gândul, dovedind că cinematograful poate avea arta lui specială, de sine stătătoare…”

*** Profira Sadoveanu, România – Provincie, decembrie 1938

“Albă ca zăpada” a fost primul film din seria de filme animate Disney și filmul de animație clasică cu cele mai mari încasări din toate timpurile. În 1939, pelicula a primit Oscarul de onoare (reprezentat de 8 statuete, dintre care șapte mici) cu mențiunea „Inovație indiscutabilă în domeniul cinematografic pentru că a fermecat milioane de spectatori și a deschis vaste perspective cinematografiei”.

Articolul “Albă ca Zăpada”… fără cei șapte pitici se amână. Controversele noului film Disney apare prima dată în Dosare Secrete.

Dosare secrete • 01-11-2023, 00:01:14 • 1000 vizualizari

Continuare pe Dosare secrete »

 

CovidFacebookHotNightsAuto InfoStiri AlexandriaLicitatii Publice • 12675 articole • 111 documentare • 531 melodii • 888 bancuri