Blogosfera

Anul 1110 a fost marcat de un fenomen cu totul neobișnuit care a ajuns să fie observat de către toți oamenii. Astăzi, cercetătorii oferă o altă explicație decât un semn de la divinitate, așa cum se credea la acea vreme.

Ce scriau cronicile contemporane despre dispariția Lunii de pe cer

„În cea de-a cincea noapte a lunii mai, Luna a apărut, strălucind puternic seara, iar apoi lumina ei a dispărut treptat”, a fost consemnat într-un manuscris anglo-saxon, numit Peterborough Chronicle. „De îndată ce s-a făcut noapte, cerul s-a stins atât de complet încât nu se mai puteau vedea nici stelele și nici Luna”, continuă cronica.

Astronomii care au trăit acum sute de ani știau despre acest eveniment ciudat, dar de-a lungul secolelor nu a apărut nicio explicație rezonabilă. O echipă formată din paleoclimatologul Sébastien Guillet de la Universitatea din Geneva a încercat să afle care a fost cauza.

Ce s-a întâmplat în anul 1110

În 1110, o vreme foarte rece a lovit zone întinse de pe planetă, aducând ploi torențiale care au distrus culturile și apoi au generat foamete în rândul oamenilor. Un manuscris irlandez din acele timpuri spune că, „… pentru a alunga ploile abundente și vremea rea din timpul verii și toamnei, oamenii țineau post și dădeau de pomană”.

Manuscrisul menționat mai sus susține că dispariția Lunii nu s-a datorat nici cerului înnorat, nici bine-cunoscutului fenomen de „eclipsă lunară”, deoarece „Luna s-a stins complet pe tot parcursul nopții”.

Cum explică oamenii de știință dispariția Lunii de pe cer

Dispariția bruscă a Lunii în anul 1110 ar fi putut fi cauzată de vulcanul japonez Asama, însă oamenii de știință au căutat dovezi care să susțină această ipoteză. De aceea, specialiștii s-au concentrat și pe alte indicii. Printre acestea s-au numărat inelele copacilor și aerosolii de sulfat din ghețarii care se găsesc la poli. Cercetătorii spun despre acești ghețari că „sunt o comoară de informații despre clima din trecut, inclusiv despre erupțiile vulcanice care au pulverizat cenușă și aerosoli în întreaga lume”.

S-a constatat că dispariția Lunii din anul 1110 a fost într-adevăr cauzată de un „val de praf” provocat de un vulcan care a aruncat în atmosferă cantități neobișnuit de mari de cenușă, praf și sulf. Acestea au contribuit semnificativ la schimbările climatice descrise în cronici.

Potrivit cercetătorilor, sunt necesare studii suplimentare pentru a face lumină completă în acest caz. Este posibil ca la dispariția Lunii să fi contribuit mai multe erupții vulcanice care nu sunt încă cunoscute. Pe lângă vulcanul japonez, este „suspect” și vulcanul Hekla din Islanda, care a erupt în 1104 și care ar fi putut provoca erupții în lanț ale altor vulcani.